Considerat unul dintre cei mai importanţi filosofi ai secolului XX, cunoscut pentru contribuţiile sale aduse fenomenologiei, hermeneuticii şi existenţialismului, gânditorul german Martin Heidegger s-a născut la Messkirch (landul Baden-Wurttemberg), în ziua de 26 septembrie 1889.

A urmat studii de teologie la Freiburg, din dorinţa de a deveni preot. În 1911, a început studiul matematicii, ştiinţelor naturii şi filosofiei. A obţinut doctoratul în filosofie în 1916.

Între 1916-1917, a fost conferenţiar la Universitatea din Freiburg, apoi asistentul filosofului Edmund Husserl (1859-1938), cel care avea să-i marcheze profund gândirea filosofică. Între 1923-1928, a fost profesor de filosofie la Marburg, perioadă în care a publicat cea mai importantă lucrare a sa, "Fiinţă şi timp" ("Sein und Zeit", 1927).

În 1933, a devenit rector al Universităţii din Freiburg. Discursul ţinut de el cu prilejul preluării funcţiei proclama convertirea sa la ideologia naţional-socialistă. Astfel se explică şi distanţarea de profesorul său evreu, Edmund Husserl, pe care îl admirase până atunci şi căruia îi dedicase cartea "Fiinţă şi timp".

După cel de-al Doilea Război Mondial, a ţinut prelegeri doar în faţa unui cerc restrâns de studenţi.

Monumentala lucrare "Fiinţă şi timp" este considerată una dintre cele mai ambiţioase cărţi din istoria filosofiei, prin efortul ei de a înţelege şi de a explica "totul". Este deseori comparată, ca măreţie şi importanţă, cu "Critica raţiunii pure" a lui Kant şi "Fenomenologia spiritului" a lui Hegel.

Principala preocupare filosofică a lui Heidegger a fost ontologia, studiul fiinţei şi a trăsăturilor generale ale existenţei. În acest sens, a urmărit să acceseze fiinţa (Sein) prin analiza fenomenologică a existenţei umane. În investigarea existenţei umane, Heidegger foloseşte termenul german "Dasein", tradus ca "fiinţa în deschis" sau "a-fi-aici".

După cum explică filosoful Gabriel Liiceanu, în concepţia lui Heidegger, "...nu vom putea afla sensul lui 'a fi' decât traversând 'a fi'-ul celui care rosteşte 'a fi' şi se întreabă în privinţa lui. Ontologia devine în mod fatal o analitică a Dasein-ului. Şi ce aflăm noi despre Dasein la capătul acestei analitici? Că Dasein, omul, este sediul timpului, că el este suma orizonturilor ('ec-stazelor') sale temporale, că omul este timp. Orice întrebare privitoare la fiinţă devine o întrebare privitoare la om, care devine o întrebare privitoare la timp. Timpul, ca problemă fundamentală a problemei fiinţei, aparţine omului. Cercul se închide: orice întrebare privitoare la fiinţă şi timp devine una privitoare la om." ("Fiinţă şi timp", traducere din germană de Gabriel Liiceanu şi Cătălin Cioabă, Humanitas, 2002, secţiunea "Anexe", pagina 590).

Modul specific de a-fi-în-lume al omului se caracterizează, susţine Heidegger, prin angrenajul legăturilor sale cu obiectele din jur şi cu membrii comunităţii din care face parte. Concepţie diferită de cea a unor raţionalişti precum Descartes, de exemplu, pentru care esenţa omului e dată de abilitatea de a gândi.

Potrivit gânditorului german, "sentimentul originar al existenţei ar fi resimţit în angoasă, pe care o sesizăm ca pe o 'fiinţare-pentru-moarte'. Omul care meditează la fiinţarea sa se loveşte, în ceea ce priveşte trecutul, de contingenţa naşterii sale, iar în ce priveşte viitorul, de ineluctabilitatea morţii. Rezultă sentimentul autentic al 'finitudinii', care este condiţia noastră' ", arată Dicţionarul de Filosofie Larousse (1991).

Printre alte scrieri semnate de Heidegger pot fi menţionate: "Căi ce nu duc nicăieri" (1950), "Introducere în metafizică" (1953), "Ce înseamnă a gândi? " (1954), "Ce este filosofia" (1956), "Calea mea spre fenomenologie" (1965). Opera sa a influenţat gânditori precum Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty sau Jean-Paul Sartre.

Martin Heidegger s-a stins din viaţă la 26 mai 1976, la Freiburg. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: famousphilosophers.org