În fiecare an, la 20 martie, se marchează Ziua internaţională a francofoniei, sub tutela Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, precum şi Ziua limbii franceze, în organizarea ONU. Ziua este dedicată milioanelor de oameni din întreaga lume, care vorbesc sau folosesc în mod regulat limba franceză.

Data de 20 martie marchează semnarea, în 1970, la Niamey (Niger), a tratatului referitor la crearea Agenţiei de Cooperare Culturală şi Tehnică (ACCT), devenită, în 2005, Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF), conform site-urilor http://www.mae.ro şi https://en.unesco.org/.

În 2021, cu ocazia Zilei internaţionale a francofoniei, se organizează concursul "Femei francofone, femei reziliente", care reprezintă şi tema zilei pentru acest an. De asemenea, în 2021, din motive sanitare, OIF va marca ziua în format virtual, eveniment la care doritorii vor putea participa în urma unei programări prealabile, conform site-ului https://20mars.francophonie.org/.

Limba franceză a ocupat întotdeauna un loc important printre limbile de circulaţie internaţională, fiind mai întâi un simbol al culturii şi creativităţii, iar apoi un vector al democraţiei şi umanismului, valori pe care UNESCO intenţionează să le promoveze. UNESCO promovează franceza, una dintre cele şase limbi oficiale şi una dintre cele două limbi de lucru ale sale, scrie https://www.un.org/.

Cu 300 de milioane de vorbitori pe cinci continente, limba franceză este a cincea cea mai vorbită limbă din lume după chineză, engleză, spaniolă şi arabă. De asemenea, franceza este limba oficială în 32 de guverne şi în majoritatea organizaţiilor internaţionale, precum şi a patra limbă utilizată pe internet. 59% dintre vorbitorii cotidieni de limbă franceză sunt de pe continental african, informează site-urile https://www.francophonie.org/ şi https://www.un.org/.

Termenul "francofonie" a fost introdus în 1880 de către geograful Onesime Reclus şi se referea la o clasificare a popoarelor în funcţie de criteriul limbii, termenul desemnând ideea unei comunităţi de oameni, răspândiţi în toată lumea şi vorbind limba franceză, scrie https://www.francophonie.org/.

Francofonia poate desemna pe de o parte comunitatea vorbitorilor de limbă franceză, iar pe de altă parte francofonia instituţională, organizată, care îşi propune să promoveze limba franceză la nivel internaţional, în principal prin mijloace politice şi culturale.

Până în anii '60, francofonia s-a manifestat pe dimensiunea sa culturală, graţie uniunilor de scriitori şi jurnalişti precum Asociaţia scriitorilor de limbă franceză sau Uniunea Internaţională a jurnaliştilor şi a presei (în prezent, Uniunea Presei francofone).

Un prim pas concret spre instituţionalizarea francofoniei a fost făcut în 1969, când a avut loc prima Conferinţă a statelor francofone, sub egida lui Andre Malraux, ministru al Culturii în epocă. Conferinţa s-a finalizat cu crearea, la 20 martie 1970, a Agenţiei de cooperare culturală şi tehnică (ACCT), un organism interguvernamental, care va deveni, în 1995, Agenţia interguvernamentală a Francofoniei, iar în 2005, Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF), conform larousse.fr.

Alte exemple de demersuri privind afirmarea francofoniei pe dimensiunea culturală şi politică sunt date de iniţiative precum: Festivalul panafrican al cinematografiei (anii '70), Centrul de Cultură şi Animaţie Culturală (1986), Premiul celor cinci continente ale Francofoniei (2001) etc.

În 2000, a fost adoptat primul text normativ al Francofoniei - Declaraţia de la Bamako - în ceea ce priveşte practicile democraţiei, drepturilor şi libertăţilor. Astfel, Francofonia dispune de pârghii constrângătoare pentru membrii organizaţiei care nu respectă valorile promovate de organizaţie.

Francofonia a dobândit un caracter instituţional unitar prin crearea Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, în 2005, cu scopul de acţiona pentru promovarea limbii franceze şi menţinerea statutului ei de limbă internaţională, cu ajutorul Cartei francofoniei (2005). În prezent, politica francofonă este manifestată, la nivel instituţional, prin intermediul a trei entităţi: Conferinţa şefilor de stat şi de guvern ai statelor în care se vorbeşte franceza (summit) şi care se reuneşte o dată la doi ani; Conferinţa ministerială a francofoniei care reuneşte miniştrii de externe; Consiliul permanent al francofoniei. Din Organizaţie fac parte, în prezent, 88 de state, mai notează https://www.francophonie.org/.

România a devenit membră cu drepturi depline a comunităţii statelor şi guvernelor având în comun limba franceză în 1993, potrivit mae.ro. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: Organisation internationale de la Francophonie (OIF)/Facebook