Ortodoxe
Sf. Sfințiți Mc. Achepsima episcopul, Iosif preotul și Aitala diaconul; Așezarea moaștelor Sf. Mare Mc. Gheorghe în Lida

Greco-catolice
Sf. m. Acepsima, Sf. m. Aitala și Iosif

Romano-catolice
Ss. Martin de Porres, călug.; Silvia, mamă


Sfinții Sfințiți Mucenici Achepsima episcopul, Iosif preotul și Aitala diaconul sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 3 noiembrie.

Acești trei clerici au suferit mari chinuri și moarte în Persia, în timpul persecuției declanșate împotriva creștinilor de regele Sapor al II-lea (310-381). Din pricina numărului mare de convertiți la creștinism, ordinul era să înceteze execuțiile în rândul credincioșilor de rând și să fie urmăriți doar clericii și ierarhii.

'Această poruncă împărătească fiind vestită pretutindeni, mai marii vrăjitorilor și fermecătorilor străbăteau toată Persia cu sârguință, căutând pe episcopii și pe preoții creștini, pe care îi ucideau cu tot felul de chinuri'. (Viețile Sfinților)

În acea vreme a fost prins și Sfântul Achepsima. Iar când îl duceau cei ce-l luaseră pe el din casă, unul dintre casnici, apropiindu-se, i-a spus la ureche: 'Poruncește ceva pentru casa ta!'. Iar el, arătând cu mâna spre casă, a zis: 'De acum nu mai este casa mea, că eu fără zăbavă mă voi duce la casa mea cea de sus'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Achepsima era episcop al cetății Naesson, în vârstă de optzeci de ani, când a fost adus în fața judecătorilor săi. Păstrându-și cu dârzenie mărturisirea, a fost supus la chinuri și apoi întemnițat. La fel au pătimit și Iosif preotul și Aitala diaconul, 'amândoi bărbați drepți și sfinți, a căror râvnă după Dumnezeu era ca râvna lui Ilie proorocul; iar vederea lor cinstită și cuvântul lor ca o sabie ascuțită de amândouă părțile, tăind necredința'. (Viețile Sfinților)

Slăbiți peste măsură de foame, torturați neîncetat, sfinții au răbdat până la sfârșit, fiind numărați în ceata martirilor pentru Hristos, căci Achepsima a fost ucis prin tăierea sfântului său cap, iar Iosif și Aitala au fost omorâți prin lapidare. Acești sfinți mucenici, Iosif și Aitala au fost uciși cu pietre de către creștini, siliți să facă aceasta.

'Deci, au aruncat împrejurul Sfântului (Iosif) mulțime de pietre, încât numai capul i se vedea. Iar unul dintre păgâni, ridicând un pietroi, l-a înălțat deasupra Sfântului și l-a lovit cu el în cap, încât i l-a zdrobit; și astfel bunul nevoitor și-a dat duhul în mâinile Domnului.

Apoi (judecătorul) a pus străji să păzească trupul Sfântului Mucenic ca pe o comoară, ca să nu fie furat de cei credincioși.

'Iar în a patra zi a fost un cutremur mare și tunete și fulgere; apoi, căzând foc din cer, i-a ars pe străjeri și pietrele s-au risipit ca praful. După aceea, încetând cutremurul, tunetele și fulgerele, a venit poporul la locul unde era trupul Sfântului împroșcat cu pietre și a aflat pietrele risipite, iar trupul Sfântului nu l-au mai găsit, căci Domnul, cu judecățile Sale, l-a dus în loc neștiut'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Aitala, diaconul, a fost dus într-un sat ce se numea Patrias, și, de asemenea, a fost ucis cu pietre de creștini.


* Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorit în 23 aprilie, a trăit mai întâi în Capadocia și apoi în Palestina.

'Slăvitul Gheorghe, marele mărturisitor al lui Hristos, s-a născut pe vremea lui Dioclețian, din tată capadocian și maică palestiniancă. Și dobândind creștere minunată, având fire bună și rădăcină cinstită și sfântă - căci părinții lui din vechi strămoși erau cu ales neam și cu bună credință -, s-a făcut prea viteaz și strălucit în războaie'. (Viețile Sfinților)

Văzând însă ce prigoană se stârnise asupra creștinilor, a hotărât ca mai întâi să-și împartă averile sale pe care le avea cu sine la săraci, apoi să declare public înaintea lui Dioclețian că este creștin, lucru pe care l-a făcut degrabă.

Propovăduind pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, a fost supus la tot felul de chinuri cumplite, fiind trecut prin toate vămile muceniciei, cum se spune în relatarea martiriului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Pentru că a dovedit un curaj și o bărbăție nemăsurată, păstrându-și neclintită mărturisirea, în ziua de 23 aprilie 303, Sfântul Gheorghe a fost omorât prin tăierea capului.

În închisoare, tânărul comandant a dispus unuia dintre slujitorii săi ca după moarte, trupul său să fie dus și înhumat în Palestina. Dispoziția sa a fost îndeplinită întocmai, iar trupul său sfânt a fost îngropat în locul în care a cerut.

La câțiva ani după martiriul Sfântului Gheorghe, a venit la conducerea imperiului Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337), iar cei care îl iubeau pe Sfântul Mucenic Gheorghe i-au zidit o biserică mare în Lida (Lod). În această biserică a fost adus trupul Sfântului Mucenic Gheorghe, în ziua de 3 noiembrie. (surse: vol Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro) AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)