Filmul "Drum în penumbră", regizat de Lucian Bratu după un scenariu scris de Petru Popescu, a avut premiera în 1972 şi reprezintă un "incontestabil recital actoricesc al Margaretei Pogonat", dar şi "o performanţă regizorală (...) care merită a fi semnalată şi aplaudată aşa cum se cuvine", conform site-ului cinemagia.ro.

Coloana sonoră a peliculei e semnată de compozitorul Dan Ştefănică, la acordurile căreia şi-a dat concursul orchestra de estradă a Radioteleviziunii, condusă de maestrul Sile Dinicu.

"Monica, o tânără femeie divorţată, mamă a doi copii, încearcă să-şi refacă viaţa, trăind iluzia unei dragoste mature şi a unui viitor cămin alături de Radu, un bărbat întâlnit în vacanţă, la mare. Dar legătura e sortită eşecului - cei doi nu reuşesc să-şi armonizeze vieţile mult prea complicate", scrie site-ul tvr.ro în prezentarea filmului.

Sursa foto: cinemagia.ro

Criticul de film Tudor Caranfil scria, în "Dicţionar de filme româneşti" (Editura Litera, 2003): "O dragoste de vacanţă s-ar fi putut prelungi într-o legătură de viaţă, dacă perechea ar fi rezistat complicaţiilor. Deşi experienţa eşuează, revelaţia rămâne. Subiectul, gândit de Petru Popescu în stilul 'noului roman' ca o suită de impresii, e tratat cu sensibilitate de regizor şi cu subtilitate de interpreţii săi, mai ales Pogonat (actriţa Margareta Pogonat - n.r.), într-una dintre cele mai bune apariţii ale carierei sale."

Filmul redă o poveste de dragoste dintre doi oameni care nu mai sunt "la prima tinereţe" - un inginer şi o dactilografă - o femeie divorţată, cu doi copii adolescenţi. Deşi inginerul o place şi o curtează, ea îl refuză, "punând pe primul plan interesele emoţionale ale copiilor, renunţând, poate, la ultima şansă de fericire personală", scrie site-ul cinemaraton.ro în prezentarea filmului.

Monica Holban (interpretată de actriţa Margareta Pogonat) pleacă în concediu, cu un bilet de turist pentru un sejur la mare. Acolo îl cunoaşte pe inginerul Radu Andreescu (interpretat de actorul Cornel Coman). Între cei doi se leagă o relaţie de amiciţie, care se transformă în relaţie de iubire. Ei petrec zilele de concediu împreună, la plajă, la plimbare.

"Vreau să privesc marea, de câte ori mă uit la ea, prima senzaţie e uimire. Asta mi-a rămas din copilărie. Cum se poate aduna atâta apă într-un singur loc?", spune Monica. "Puţină fizică, puţină chimie şi-atât. Toată frumuseţea asta nu rezistă unei analize de laborator", răspunde Radu. El îi povesteşte despre meseria lui, de inginer cercetător, Monica e mai rezervată în a vorbi despre ea. Radu o întreabă cine e şi îi cere amănunte despre viaţa ei, iar Monica răspunde: "Sunt o femeie obişnuită, nu ştiu ce să-ţi spun...".

Sursa foto: cinemagia.ro

Când concediul se încheie, ea pleacă la Bucureşti, iar Radu îi cere numărul de telefon. Monica îi spune un număr la întâmplare, pentru că nu crede că e bine să-l mai întâlnească. Divorţul ei încă nu se încheiase, acasă o aşteptau doi copii adolescenţi şi o mamă vârstnică, destul de autoritară. A doua zi reîncepe munca, iar când iese de la serviciu constantă că Radu o aştepta. El îi oferă un buchet de flori şi o întreabă dacă nu vrea să-i devină soţie. Mirată, Monica hotărăşte să-l prezinte pe Radu copiilor ei. Când acesta îi vede pe cei doi adolescenţi - Raluca şi Gelu -, rămâne uimit. Spune că poate ar fi mai bine să amâne căsătoria, "între timp copiii vor creşte şi nu vor mai fi o povară". Monica răspunde: "Cum pot să fie nişte copii o povară? Doamne, cât eşti de uscat!". Apoi pleacă, dezamăgită.

În acea seară moare mama ei, iar Radu apare la înmormântare. Monica îi spune să n-o mai caute: "Tot ce s-a întâmplat m-a făcut să înţeleg. Şi tu poţi să înţelegi. Din izbânzile, din bucuriile tale... Cu bine, Radu!".

D.I. Suchianu, critic literar şi critic de film, consideră că "subiectul filmului abordează convingător, cu autenticitate, o temă, o problemă pe care de obicei nu o înţeleg decât oamenii aflaţi nu pe suişul drumului, ci pe panta coborâtoare a vieţii"

"Ea nu-l va lăsa pe el să ştie nimic despre trecutul ei. Se pare că este un tratament ce poate fi aplicat pentru a fi sigură de omul iubit, pentru a afla dacă este bărbatul ce merită să fie iubit, dacă renunţă la odiosul obicei de a-i scormoni trecutul. El o iubeşte impresionat de loviturile sorţii femeii dar... (...). Experimentul ei de psihologie, căutarea de ultim moment a fericirii, test aplicat cu sau fără succes, iată un film interesant, (...), ce evadează din banalitatea zilelor, din şablon", mai opina D.I. Suchianu, potrivit site-ului cinemagia.ro.

"Filmul (...) trăieşte din autenticitatea personajelor, dar mai ales din falsetele create în relaţiile lor. (...) Falsificarea relaţiei mamă de modă veche - fiică adultă (dădăcită ca un copil şi îndemnată la resemnare); sau mamă încă tânără - şi fiică puberă (tratată cu prea mult liberalism, de aici inversarea, ridicolă, a raporturilor de forţe: fata care impune mamei o anume conduită). Şi mai ales falsificarea treptată, până la degradare, a relaţiei de dragoste, fie din cauza timidităţii (excesive) a femeii ce nu spune din timp adevărul (de altminteri, simplu) şi mai ales din cauza laşităţii bărbatului, care, complexat de sensibilitatea femeii, îşi găseşte, ca pretext de ruptură, 'povara' familiei ei", nota Alice Mănoiu în cronica de film publicată în revista "Cinema" nr. 9, din septembrie 1972, conform site-ului http://aarc.ro.

Sursa foto: cinemagia.ro

În aceeaşi revistă, criticul de film Magda Mihăilescu scria: "Dincolo de penumbră, de umbră şi lumină, dincolo de aceste zone disociate cu voluptate de către cronică, există una despre care n-aş putea să spun la ce întretăiere de drumuri se află, dar care impune realitatea filmului, voinţa şi finalitatea sa, în ciuda momentelor şovăielnice sau neinspirate, a ostentaţiei unor dialoguri. 'Drum în penumbră' este unul dintre puţinele noastre filme de actualitate care are curajul simplităţii (...), al adevărurilor nefardate în relaţiile de toată ziua dintre oameni. Este un film 'cu un bărbat şi o femeie' fără şantaj sentimental sau intelectual", menţionează site-ul http://aarc.ro.

Din distribuţia filmului mai fac parte actorii: Ileana Stana Ionescu, Octavian Cotescu, Carmen Galin, Aurel Giurumia, Hamdi Cerchez, Dinu Gherasim, Laurenţiu Gâlmeanu, Ioana Ciomârtan, Doina Stănescu, Constantin Lungeanu, Emil Bozdogescu.

În 1972, filmul "Drum în penumbră" a primit din partea ACIN (Asociaţia Cineaştilor din România, devenită după 1990 UCIN - Uniunea Cineaştilor din România - n.r.) Premiul pentru interpretare feminină (Margareta Pogonat), menţionează site-ul cinemaraton.ro.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dãdârlat)

Sursa foto: cinemaraton.ro