Imens mausoleu de marmură albă, construit între 1631 şi 1648 din ordinul împăratului mogul Shah Jahan în memoria soţiei sale preferate, Taj Mahal este o bijuterie a artei musulmane din India şi una dintre capodoperele universale ale lumii rămasă moştenire.

Situat în statul Uttar Pradesh din India, Districtul Agra, pe malul drept al râului Yamuna într-o vastă grădină mogulă de aproape 17 hectare, Taj Mahal a fost înscris în anul 1983 pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, potrivit paginii de internet a organizaţiei, http://whc.unesco.org.

A fost construit de împăratul mogul Shah Jahan în memoria soţiei sale Mumtaz Mahal, construcţiile fiind finalizate în anul 1648 d.Hr., inclusiv moscheea, casa de oaspeţi şi poarta principală din sud. Curtea exterioară şi corpurile sale au fost adăugate ulterior şi finalizate în 1653. Existenţa mai multor inscripţii istorice şi Coranice în limba arabă au facilitat stabilirea cronologiei Taj Mahal. Pentru construcţia sa, au fost aduşi zidari, tăietori în marmură, lucrători în mozaic, sculptori, pictori, caligrafi, constructori de cupole şi alţi meşteri din întregul imperiu, precum şi din Asia Centrală şi Iran. Persanul Ustad-Ahmad Lahori a fost arhitectul principal al Taj Mahal. De asemenea, materialele de construcţii, pornind de la piatră, marmură şi până la aur, argint şi pietre preţioase, au fost aduse din toată India şi Asia Centrală.

Taj Mahal este considerat a fi cel mai frumos exemplu de arhitectură mogulă, un stil care combină elemente arhitecturale persane, indiene şi islamice.

Potrivit legendelor, moartea lui Mumtaz, la naşterea celui de-al 14-lea copil, în 1631, l-a devastat pe împărat, părul albindu-i peste noapte. Disperat de moartea ei, a înfiinţat un consiliu al celor mai buni arhitecţi care să construiască mausoleul.

Marea cupolă sub care se află mormântul lui Mumtaz are peste 73 metri înălţime şi este decorată cu frumoase sculpturi în relief şi citate din Coran. Clădirea este ridicată pe o platformă înaltă, pătrată, cu cele patru colţuri retezate, formând un octogon inegal. Ideea este inspirată din stilul ornamental maur, unde fiecare element al construcţiei este distinct, dar se integrează perfect în ansamblul simetric al clădirii.

Mausoleul este flancat de un colţ, într-o parte, şi de către aşa-numitul jawab, în cealaltă parte, un edificiu menit să confere echilibru întregului ansamblu.

Domul central are 17 metri în diametru şi 65 de metri în înălţime şi este flancat de patru încăperi cu tavan în formă de cupolă, fiecare de 50 de metri înălţime. Întregul mausoleu, atât interiorul, cât şi exteriorul, este decorat cu gravuri de flori şi caligrafie arabă, pentru care s-au folosit pietre preţioase, precum agatele şi jaspul.

Domul are şi o clopotniţă iniţial aurită, până în anii 1800, care apoi a fost refăcută din bronz. Clopotniţa oferă un exemplu deosebit de integrare a ornamentelor tradiţionale persane şi hindu; în vârful acesteia este aşezată o semilună din bronz, ce are colţurile îndreptate spre cer, simbol des întâlnit în lumea islamică, însă vârful clopotniţei şi cele două vârfuri ale semilunii formează un trident, specific modului tradiţional hindu de reprezentare a zeului Shiva.

Mausoleul are în faţă o elegantă grădină ornamentală, cu specific persan. Are 300 de metri lăţime, cu un lac central care ajunge până la pragul porţii monumentale. Zidurile care adăpostesc monumentul funerar al lui Mumtaz Mahal, dar şi pe cel al împăratului Shah Jahan, care a murit în 1666, sunt de asemenea din marmură, încrustate cu 43 de pietre preţioase distincte.

Complexul include o intrare principală, o grădină minuţios aranjată, divizată de patru piscine mari, fiecare dintre aceste secţiuni e divizată încă de două ori în patru alte secţiuni; aici există şi o moschee în partea stângă, o casă de oaspeţi în partea dreaptă, precum şi numeroase alte clădiri ataşate palatului. Mausoleul este amplasat în spatele tuturor acestor structuri, lângă albia râului Jamuna.

Toate acestea transformă mausoleul într-o adevărată bijuterie, care îşi schimbă culoarea de la o oră la alta şi de la un anotimp la altul, astfel că nu arată niciodată la fel. Dacă în serile cu lună plină marmura şi pietrele preţioase îl fac să strălucească, la răsărit întreg ansamblul pare roz, la amiază este alb imaculat, iar seara alb-gălbui.

Marele poet din Bengal, Rabindranath Tagore, spunea despre Taj Mahal că este ''o lacrimă pe obrazul eternităţii'', Rudyard Kipling afirma că este ''întruchiparea tuturor lucrurilor pure'', în timp ce creatorul său, împăratul Shah Jahan, spunea că ''face Soarele şi Luna să verse lacrimi din ochii lor'', notează site-ul www.tajmahal.gov.in.

Mulţimea de turişti, poluarea aerului şi renovările de proastă calitate dăunează grav faţadei din marmură albă a monumentului. Pentru conservarea lui, au fost impuse restricţii activităţilor industriale din zonă.

Taj Mahal atrage anual între 7 şi 8 milioane de vizitatori, din care 800.000 sunt din străinătate. Majoritatea turiştilor vizitează mausoleul în lunile mai reci ale anului, în octombrie, noiembrie şi februarie, menţionează www.tajmahal.gov.in. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, redactor Arhiva Foto - Elena Bălan, editor: Suzana Cristache Drăgan)

Sursa foto: CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO