Erik Morales a fost primul pugilist din Mexic care a câştigat patru titluri mondiale în patru categorii diferite. ''El Terrible'', aşa cum a fost "alintat" pentru capacitatea şi stilul său combativ de a boxa, a învins 15 campioni mondiali, printre care Marco Antonio Barrera, Junior Jones, Daniel Zaragoza, Paulie Ayala şi Kevin Kelley. Victoria sa, prin decizie, în 2005, împotriva luptătorului filipinez Manny Pacquaio este una dintre cele mai rememorate victorii ale unui pugilist mexican, potrivit site-ului thefightcity.com.

Morales s-a născut la 1 septembrie 1976, în Tijuana (Mexic), conform site-ului cyberboxingzone.com, într-o familie de condiţie modestă, îmbrăţişând boxul, deopotrivă ca pe o pasiune, dar şi dedicându-i-se cu abnegaţie.

La 29 martie 1993, în Tijuana, Erik Morales îl învingea pe Jose Orejel, în repriza a doua, prin KO, în primul meci la profesionişti. A urmat un lung şir de victorii, prin KO sau KO tehnic, câteva dintre meciurile sale încheindu-se prin victorii la puncte. A devenit campion al Mexicului la 21 aprilie 1995, într-un meci împotriva lui Enrique Jupiter, pe care l-a învins prin KO tehnic, în repriza a şasea. La 14 iulie 1995, în Las Vegas, a devenit campion al Federaţiei Nord-Americane de Box (NABF) învingându-l pe Juan Torres, la puncte. Şi-a apărat cu succes, de două ori, titlul de campion al Mexicului - la 9 septembrie şi 10 noiembrie 1995, în faţa lui Alberto Martinez şi a lui Enrique Angeles -, iar la 18 decembrie a reuşit să păstreze centura NABF învingându-l pe Kenny Mitchell, succes care avea să se repete şi la 25 februarie 1996, în faţa lui Rudy Bradley, dar şi în 7 iunie 1996, cu Hector Acero Sanchez.

Foto: (c) cdn.kaltura.com

În 6 septembrie 1997, a câştigat lupta cu Daniel Zaragoza, adjudecându-şi, prin KO în repriza a 11-a, titlul mondial WBC la categoria pană, pe care şi l-a apărat cu succes, la 12 decembrie 1997, în disputa cu John Lowey, prin KO tehnic, în repriza a şaptea.

În 1998 şi-a apărat de trei ori titlul mondial - cu Remigio Molina, Jose Luis Beuno, Junior Jones, pe toţi învingându-i prin KO tehnic. A fost de neînvins şi în 1999, apărându-şi de patru ori titlul mondial. În 2000, avea să încrucişeze mănuşile, într-o serie de lupte, ce-i va oglindi palmaresul în registrele boxului mondial, cu acela care avea să fie eternul său rival - Marco Antonio Barrera, supranumit ''El Barreta'', la 19 februarie, în Las Vegas, pentru titlurile mondiale ale categoriei pană, în versiunile WBC şi WBO. A câştigat în cele 12 runde, prin decizie, însă la 21 februarie, organismul de conducere al WBO nu a fost de acord cu decizia dată de cei care arbitrau şi Barrera a fost menţinut în fruntea versiunii. Morales şi-a apărat titlul la versiunea WBC, în acelaşi an, cu Mike Juarez, Kevin Kelley, Rodney Jones, precum şi în 2001, împotriva lui Guty Espadas Jr. şi In-Jin Chi.

Prima sa înfrângere, la profesionişti, a avut loc în disputa cu Marco Barrera, la 22 iunie 2002, în Las Vegas. A câştigat, la 16 noiembrie, cu Paulie Ayala, pentru ca în 2003 să-şi apere cu succes titlul WBC în trei dispute desfăşurate în Mexic şi în SUA. L-a învins pe Jesus Chavez, la 28 februarie 2004, în categoria pană a versiunii WBC, pentru ca în confruntarea cu Hernandez Carlos să unifice, la puncte, titlurile WBC şi IBF la categoria pană. A pierdut, din nou, cu cel supranumit ''El Barreta'', la 27 noiembrie 2004, în Las Vegas, pentru ca la 19 martie 2005, în oraşul cazinourilor, să-l învingă, la puncte, într-una dintre cele mai apreciate lupte ale sale, pe luptătorul filipinez Manny Pacquaio. În acelaşi an, după succesul în faţa lui Manny Pacquaio, a pierdut, în meciul cu Zahir Raheem. În meciurile revanşă, desfăşurate la 21 ianuarie şi 18 noiembrie 2016, a pierdut în faţa pugilistului filipinez, prin KO.

Foto: (c) cdn2.uvnimg.com

A urcat în categorie şi a pierdut în faţa americanului David Diaz, la 4 august 2007. După această înfrângere a anunţat că se retrage din ring, conform site-ului boxingscene.com. A revenit în 2010 şi, la 27 martie, a luptat, la semimijlocie, în versiunea WBC, şi a câştigat în meciul cu Jose Alfaro, în Monterey (Mexic), pentru ca în acelaşi an să-i învingă, la semiuşoară, pe Willie Limond - la 11 septembrie - şi pe Jorge Rodrigo Barrios - la 18 decembrie 2010.

În confruntarea, pentru titlul interimar WBA, la semiuşoară, Erik Morales a pierdut, la puncte, în faţa argentinianului Marcos Rene Maidana - ''EL Chino''. A reuşit, însă, în 17 septembrie 2011, să câştige prin KO tehnic, cu mexicanul Pablo Cesar Cano - "El Demoledor", reuşind astfel să obţină al patrulea titlu mondial în patru categorii diferite, performanţă ce depăşea palmaresul titraţilor săi conaţionali - Julio César Chavez, Salvador Sánchez sau Ricardo López, potrivit site-ului thefightcity.com. A încrucişat mănuşile, în 2012, la 24 martie, cu pugilistul american Danny Oscar Garcia, în faţa căruia a pierdut, la puncte, pentru ca în meciul revanşă, pentru unificarea titlurilor pentru versiunile WBA şi WBC, să piardă prin KO.

În 2012, a ales să se retragă din activitatea competiţională. A revenit, însă, asupra deciziei, dându-şi acordul pentru un meci, în 22 marie 2014, cu Jorge Paez Jr. în Monterey (Mexic). Cu câteva săptămâni înainte de meci, a fost nevoit să renunţe, în urma unei accidentări la braţul drept. De data aceasta, corpul l-a trădat şi a fost nevoit să îşi încheie cariera la 37 de ani. Câţiva ani mai târziu, în 2015 a trecut în spatele ringului, devenind antrenorul pugilistului american Jessie Vargas. ''Am văzut meciurile sale cu Marco Barrera şi Manny Pacquiao. Erik a luptat intens, cu dăruire. Din acest motiv, l-am vrut în colţul meu'', a motivat Vargas alegerea ca antrenor a celui care a fost supranumit ''El Terrible'' pentru modul său spectaculos de a boxa, potrivit site-ului thedelite.com.

Conform unui clasament întocmit de ESPN, ''El Terrible'', cu 52 de victorii, dintre care 36 prin KO, şi 9 înfrângeri, a fost plasat pe locul 49 în topul celor mai buni 50 de pugilişti din istorie, conform site-ului espn.com, iar în iunie 2018 a fost inclus în International Boxing Hall of Fame, indică ibhof.com. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Simona Aruştei)