Fiziologul Ivan Petrovici Pavlov s-a născut la 14 septembrie 1849, la Riazan, capitala guberniei omonime, în familia preotului Peter Dmitrievici Pavlov. A fost educat la şcoala bisericii din localitate şi apoi a urmat cursurile Seminarului teologic, fără să le termine.

În 1870, s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică pentru a urma cursul de ştiinţe naturale. A fost foarte pasionat de fiziologie. A elaborat, în al patrulea an de facultate, primul său tratat, o lucrare referitoare la fiziologia nervilor pancreatici, pentru care a primit un prestigios premiu universitar.

Decis să-şi continue studiile, s-a înscris la Academia de Chirurgie Medicală, pe care a absolvit-o în 1879. Ulterior, a fost numit director al Laboratorului de fiziologie al celui mai faimos clinician rus, S.P. Botkin, fapt ce i-a permis să-şi continue munca de cercetare.

În 1883, şi-a susţinut teza de doctorat cu tema "Nervii centrifugali ai inimii". Între 1884 şi 1886, a studiat împreună cu fiziologul german Carl Ludwig, în Leipzig.

În 1890, a fost invitat să organizeze şi să conducă Departamentul de Fiziologie al Institutului de Medicină Experimentală din Sankt Petersburg, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. De-a lungul celor 45 de ani, institutul a devenit unul dintre cele mai importante centre de cercetare fiziologică din lume. Aici a dezvoltat procedee chirurgicale care i-au permis observarea continuă, în condiţii relativ normale, a funcţiilor diferitelor organe.

Cu o claritate extremă, a arătat că sistemul nervos joacă un rol dominant în reglarea procesului digestiv, această descoperire constituind baza fiziologiei moderne a digestiei. Rezultatele cercetărilor sale în acest domeniu au fost expuse în 1895 şi publicate în 1897 în lucrarea "Consideraţii referitoare la principalele glande digestive".

A descoperit reflexul condiţionat în urma unui experiment care a inclus câini. Pavlov a observat că secreţia glandelor salivare ale animalelor se producea nu numai la vederea mâncării (reflex necondiţionat), dar şi ca urmare a recunoaşterii unor stimuli din mediul înconjurător asociaţi hranei (reflex condiţionat). De exemplu, salivarea se producea după ce animalele vedeau omul care îi hrănea de obicei sau după folosirea repetată a unui clopoţel pentru chemarea lor la masă. Astfel, un stimul neutru a devenit un "stimul condiţionat", ca rezultat al asocierii repetate cu un stimul necondiţionat (hrana).

Descoperirea reflexelor condiţionate a jucat un rol important în dezvoltarea curentului psihologic numit "behaviorism", centrat pe studiul comportamentului şi al relaţiei stimul-răspuns, notează pbs.org. Bazele teoriei behavioriste au fost puse de americanul John Watson în jurul anului 1913.

În 1901, I.P. Pavlov a fost ales membru corespondent al Academiei Ruse de Ştiinţe. În 1904 i s-a acordat premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru cercetările sale privind sistemul digestiv, după ce fusese nominalizat de trei ori începând cu 1901. În 1907, a devenit membru al Academiei Ruse de Ştiinţe. A fost membru de onoare al mai multor societăţi ştiinţifice străine.

În 1915, la recomandarea Academiei Medicale din Paris, i-a fost conferit ordinul Legiunea de Onoare. Ivan Pavolv s-a căsătorit, în 1881, şi a avut cinci copii.

A murit la 27 februarie 1936, la Leningrad, conform nobelprize.org. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: Soviet Visuals / Facebook