Pierre Auguste Renoir, reprezentant de seamă al impresionismului, s-a născut la 25 februarie 1841, la Limoges, într-o familie de artizani. În 1845 s-a stabilit, cu familia, la Paris, conform site-ului biography.com.

A studiat la o şcoală catolică locală. A lucrat, ca pictor pe faianţă, într-un modest atelier parizian şi a deprins această îndeletnicire, lucrând cu pasiune, îndemânare şi rapiditate. La 13 ani lucra, deja, ca pictor de porţelanuri. A învăţat să copieze modele pentru a decora plăci şi alte obiecte de veselă, pictând cu uşurinţă neobişnuită buchete de flori, chenare, reprezentând ghirlande somptuoase (în mijloc cu scene pastorale stil Ludovic al XV-lea), vulturi imperiali şi portrete istorice. El a luat, de asemenea, cursuri de desen liber, la o şcoală de artă, care a fost condusă de sculptorul Louis-Denis Caillouette.

În 1862, a fost admis în Academia "Académie des Beaux-Arts" din Paris. Apoi, la atelierul pictorului elveţian Charles Gleyre i-a cunoscut şi s-a împrietenit cu Claude Monet, Fréderik Bazille şi Alfred Sisley, care studiau şi ei pictura. A fost coleg şi cu pictorul român Nicolae Grigorescu. Prin Monet, i-a cunoscut pe Camille Pissarro şi Paul Cézanne.

În 1864, Renoir a fost acceptat să expună la Salonul de la Paris, unde a prezentat pictura "La Esméralda" (1864), care a fost inspirată de un personaj din romanul "Notre-Dame de Paris" a lui Victor Hugo. În primăvara anului 1864, cei patru elevi a lui Gleyre s-au mutat temporar în pădurea Fontainebleau, pentru a picta direct din natură. Pădurea Fontainebleau a atras numeroşi alţi artişti, printre ei numărându-se Théodore Rousseau şi Jean-François Millet. În 1865, Renoir a fost prezent din nou la prestigiosul Salon de la Paris, de data aceasta cu un portret al lui William Sisley, tatăl artistului Alfred Sisley, menţionează site-ul biography.com.

În 1869, Renoir a petrecut mult timp la Bougival, împreună cu Monet. În 1970 a expus din nou la Salon. Moartea prietenului său Bazille, căzut pe front în 1870, în Războiul franco-prusac, l-a afectat profund. După sfârşitul războiului, l-a vizitat des pe Monet care locuia, pe atunci, la Argenteuil, în apropiere de Paris, unde veneau Sisley, Pissarro şi Manet, pentru a picta împreună. Cei patru au fondat asociaţia "Societe d'artists" care a organizat, în 1874, prima expoziţie a impresioniştilor.

Expoziţia nu a fost un succes, iar Renoir a găsit, în curând, alţi patroni pentru a-i susţine şi propulsa cariera. Multe dintre capodoperele sale datează din această perioadă: "La Loge" (1874), "Le Moulin de la Galette" (1876), "Le Déjeuner des canotiers" (1880-1881), sau "La Fin du déjeuner" (1879). Charpentier a organizat o expoziţie personală pentru lucrările lui Renoir, în 1879, în galeria "La Vie Moderne".

La sfârşitul anului 1879, a plecat în Italia, unde i-a descoperit pe marii maeştrii ai Renaşterii. Renoir a început să-şi formeze propriul său stil. Personajele scoase în evidenţă prin contururi ferme din fundalul deschis al pânzelor sale amintesc de frescele italiene, iar trupurile albe ca porţelanul trimite la arta lui Ingres. Frumuseţea desenului său se distinge printr-o linie clară pentru definirea formei şi a expresivităţii picturii. Renoir aplică deliberat figurii umane principiile impresionismului şi nimeni n-a făcut-o mai firesc şi mai inspirat decât el, după cum se evidenţiază în volumul "Istoria ilustrată a picturii" (Editura Meridiane, 1968).

Pânza "Les Grandes Baigneuses" (1884-1887) expusă în 1887, aparţine acestei epoci. Pictura "Femme allaitant son enfant" a fost prezentată în cadrul Salonului oficial din anul următor şi i-a adus admiraţie în critica vremii. În 1889, s-a mutat la Chateau des Brouillards, în Montmartre şi în 1890 s-a căsătorit cu Aline Charigot. Pe măsura înaintării în vârstă, artistul se îndreaptă către un stil mai armonios şi mai fin, liniile devenind mai blânde.

În 1907, Renoir şi-a cumpărat o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lângă Nisa. În ultimii ani ai vieţii, a continuat să picteze ori de câte ori a putut. Reumatismul i-a deformat degetele. A suferit şi un accident vascular cerebral, în 1912, care l-a imobilizat într-un scaun cu rotile. Imaginile cu natură statică au fost compuse din flori şi fructe care se aflau în grădina sa, iar peisajele redate, în această perioadă, au fost cele care l-au înconjurat.

În 1919 a fost distins cu Ordinul Legiunii de Onoare.

Pierre Auguste Renoir a murit la 2 decembrie 1919, la Cagnes-sur-Mer. Cele peste două sute de opere de artă realizate de artist au servit ca sursă de inspiraţie pentru foarte mulţi alţi artişti, Pierre Bonnard, Henri Matisse şi Picasso, fiind doar câţiva dintre aceştia. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Adrian Dădârlat)