Poetul romantic John Keats s-a născut la 31 octombrie 1795, la Londra, fiind cel mai mare dintre cei patru copii ai familiei Keats. Şi-a pierdut tatăl, pe când avea opt ani, iar şase ani mai târziu, pe mama sa. Bunica maternă a desemnat doi comercianţi londonezi, pe Richard Abbey şi John Rowland Sandell drept tutori ai copiilor. Abbey, un prosper comerciant de ceai şi-a asumat întreaga responsabilitate, în timp ce Sandell a jucat doar un rol minor. La vârsta de 15 ani, Abbey l-a retras de la şcoala Clarke, Enfield, pentru a face ucenicie pe lângă un farmacist-chirurg şi să studieze medicina într-un spital din Londra. În 1816, Keats a devenit farmacist cu licenţă, dar nu a practicat niciodată, hotărând să scrie poezie, potrivit https://poets.org/.

În această perioadă, Keats l-a întâlnit pe Leigh Hunt, un editor influent al publicaţiei "Examiner", care i-a publicat sonetele "On First Looking into Chapman's Homer" şi "O Solitude". Hunt a fost cel care l-a introdus pe Keats în cercul scriitorilor, din care făceau parte Percy B. Shelley şi William Wordsworth. Influenţa grupului i-a dat posibilitatea lui Keats de a-şi vedea publicat, în 1871, primul său volum de poezii intitulat "Poems".

Shelley, care îl aprecia pe Keats, l-a sfătuit să dezvolte mai mult lucrările sale înainte de a le publica. Keats nu i-a urmat sfatul. "Endymion", o poveste erotică / alegorică, bazată pe mitul grecesc cu acelaşi nume, a apărut în anul următor. Două dintre cele mai influente reviste de critică ale vremii, Quarterly Review şi Blackwood's Magazine, au atacat colecţia. Numind versul romantic al cercului literar al lui Hunt "Şcoala de poezie Cockney", Blackwood a declarat "Endymion" ca fiind o prostie şi i-a recomandat lui Keats să renunţe la poezie. Shelley, căruia, în particular nu i-a plăcut "Endymion", dar a recunoscut geniul lui Keats, a scris o recenzie mai favorabilă, dar care nu a fost niciodată publicată. Shelley a exagerat, de asemenea, efectul pe care critica l-a avut asupra lui Keats, spunând că recenziile negative au avut efect asupra sănătăţii în declin a poetului, în anii ce au urmat.

În vara lui 1818, Keats a călătorit în nordul Angliei şi în Scoţia. S-a întors acasă pentru a avea grijă de fratele său, Tom, care se îmbolnăvise de tuberculoză. În acest timp, Keats a întâlnit-o pe tânăra Fanny Brawne, de care s-a îndrăgostit. Scriind unele dintre cele mai frumoase poezii între 1818 şi 1819, Keats a lucrat şi la scrierea poemului epic "Hyperion", oprindu-se doar în momentul morţii fratelui său. În 1819, a continuat să scrie la poemul său, schimbându-i titlul în "The Fall of Hyperion", rămas nepublicat până în 1856.

Tot în toamna lui 1819, Keats s-a îmbolnăvit de tuberculoză. În februarie 1820 simţea că moartea i se apropie, referindu-se la prezent ca la "existenţa sa postumă".

În iulie 1820 a publicat cel de-al treilea şi cel mai bun volum al său de poezie "Lamia, Isabella, The Eve of St. Agnes, and Other Poems". Cele trei poezii din titlul volumului tratează teme mitice şi legendare din vremuri antice, medievale şi renascentiste, bogate în imagini şi formulări. Volumul conţine, de asemenea, poemul "Hyperion" neterminat şi trei poezii considerate printre cele mai bune în limba engleză "Ode on a Grecian Urn", "Ode on Melancholy" şi "Ode to a Nightingale". Cartea a primit laude entuziaste de la Hunt, Shelley, Charles Lamb şi alţii, iar în august, Frances Jeffrey, influent editor al "Edinburgh Review", a scris o recenzie lăudând atât volumul de poezii cât şi "Endymion".

Poemul neterminat "Hyperion" a fost considerat de contemporanii lui Keats ca fiind cea mai mare realizare a sa, dar poetul se afla într-un stadiu avansat al bolii sale şi era prea bolnav pentru a fi încurajat să îl termine. El a continuat corespondenţă cu Fanny Brawne şi - când nu a mai putut să-i scrie direct - intermediar a fost mama ei. Problemele de sănătate şi ambiţiile sale literare au împiedicat căsătoria lor.

La recomandările medicului său de a căuta un climat cald pentru iarnă, Keats a plecat la Roma cu prietenul său, pictorul Joseph Severn. A murit acolo la 23 februarie 1821, la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, şi a fost înmormântat în cimitirul protestant.

Opera sa constă în volume de poezie - "Poems" (1817), "Endymion: A Poetic Romance" (1818), "Lamia, Isabella, The Eve of St. Agnes, and Other Poems" (1820), "Collections: The Poetical Works of Coleridge, Shelley, and Keats" (1831), "The Poems of John Keats" (1970); volume de proză - "Life, Letters, and Literary Remains of John Keats" (1848), "The Letters of John Keats" (1958), "Letters of John Keats: A New Selection" (1970); texte dramatice - "King Stephen: A Dramatic Fragment" (1819), "Otho The Great: A Dramatic Fragment" (1819). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Ady Ivaşcu)