Ronald Charles Colman a fost printre cei mai apreciaţi şi populari actori de la Hollywood în perioada 1930 - 1940. A fost nominalizat de trei ori la categoria Cel mai bun actor în rol principal la Premiile Academiei Americane de Film, la ediţiile din 1929, 1942 şi 1947, obţinând prestigioasa statuetă Oscar în 1947, potrivit oscars.org. În acelaşi an, a fost distins şi cu Globul de Aur pentru Cel mai bun actor.

S-a născut la Richmond, comitatul Surrey din Anglia, la 9 februarie 1891, potrivit http://www.ronaldcolman.com/.

A învăţat la o şcoală din Littlehampton, comitatul Sussex, unde a descoperit teatrul de amatori. Îşi dorea, însă, să-şi continue studiile la Cambridge, pentru a ajunge inginer, dar, la vârsta de 16 ani, după moartea subită a tatălui său, a fost nevoit să renunţe la şcoală.

Ronald Colman a început să lucreze la Compania Britanică de Navigaţie (British Steamship Company), iar în 1909, s-a înrolat în armată. A fost trimis pe front, în Franţa, de unde a venit grav rănit. A fost decorat, dar declarat inapt pentru serviciul militar, drept pentru care, după ce s-a recuperat, a încercat să se angajeze în serviciul consular, dar i s-a ivit ocazia să joace într-o piesă londoneză. A renunţat la orice alt plan şi s-a concentrat pe actorie, primind roluri din ce în ce mai importante, potrivit imdb.com.

A debutat în 1916, alături de Lena Ashwell, într-o scurtă scenetă, ''The Maharani of Arakan'', de Rabindranath Tagore, pusă în scenă la London Coliseum. La scurt timp, a fost invitat de actriţa Gladys Cooper la Teatrul Playhouse, pe care aceasta îl conducea, unde a interpretat roluri secundare. Înfăţişarea sa plăcută a fost, însă, remarcată, de către un producător de film, iar în 1919, apăruse deja în trei filme mute.

Din 1920, Colman a început să fie o prezenţă constantă pe Broadway şi în turnee în America, devenind un nume cunoscut în 1921, odată cu rolul din piesa ''The Green Goddess'', de William Archer, potrivit site-ului http://www.ronaldcolman.com/.

În cinematografia americană a debutat în 1923, alături de Lillian Gish, în ''The White Sister'', iar trei ani mai târziu, a jucat în ''Beau Geste'' (1926).

Odată cu apariţia filmului sonor, în 1929, cariera lui Ronald Colman s-a bucurat de adevărata consacrare. Producătorul Samuel Goldwyn a fost primul care a remarcat timbrul său vocal deosebit, cu accent britanic, oferindu-i un contract pe termen lung, care avea să dureze, practic, până la sfârşitul vieţii. Astfel, Colman avea să se remarce, la Hollywood, în filme precum ''Bulldog Drummond'' (1929), ''Raffles'' (1930), ''Cynara'' (1932), ''Clive of India'' (1935), ''A Tale of Two Cities'' (1935), ''Under Two Flags'' (1936), ''Lost Horizon'' (1937), ''The Prisoner of Zenda'' (1937) şi ''Random Harvest'' (1942). Colman a devenit unul dintre cei mai bogaţi şi apreciaţi actori ai industriei americane de film, fiind considerat reper demn de urmat pentru numeroşi actori din afara Statelor Unite, care s-au afirmat la Hollywood.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi în perioada imediat următoare, Colman nu s-a mai bucurat de acelaşi succes, dar, cu toate acestea, în 1948, a câştigat Oscarul pentru rolul Anthony John din filmul ''A Double Life'' (1947).

S-a îndreptat apoi către o carieră în radio şi în televiziune, interpretând rolul profesorului în serialul ''Halls of Ivy'' (1950-1952), pe care l-a şi produs. Ultimele sale apariţii au fost în filmele ''Around the World in Eighty Days'' (1956) şi ''The Story of Mankind'' (1957). Acestea sunt singurele filme pe care le-a făcut în şapte ani, având în vedere că, în perioada următoare războiului, tradiţia influenţelor britanice, al cărei reprezentant era, devenise deja demodată în America.

În 1919, se căsătoreşte cu actriţa Thelma Raye, de care a divorţat în 1933, iar în 1938 s-a căsătorit cu actriţa Benita Hume, cu care a avut o fiică, Juliet Benita Colman, născută în 1944.

Ronald Colman a murit la 19 mai 1958, la Santa Barbara, în California. Publicaţia The Times în numea ''cel mai complet gentleman al cinema-ului'', notează ronaldcolman.com. I-au fost dedicate două stele pe bulevardul Hollywood din Los Angeles, pentru prestaţiile sale de pe marele, respectiv micul ecran.

În 1975, Juliet Benita Colman a publicat biografia tatălui său, intitulată "Ronald Colman: A Very Private Person". AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: ronaldcolman.com