Nicolae Iliescu, prozator şi publicist, s-a născut la 7 februarie 1956, la Bucureşti. A absolvit în 1975 Liceul ''Gheorghe Lazăr'' din Bucureşti, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, devenind licenţiat în 1979, după cum indică "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005). În 2002 obţine titlul de doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti.

A fost membru în cenaclul "Junimea" al studenţilor filologi bucureşteni. Între 1979-1986 a fost, pe rând, profesor de gimnaziu în comuna Crevedia din judeţul Dâmboviţa şi profesor în cadrul învăţământului liceal din Bucureşti. Din 1986 până în 1990 a fost funcţionar în cadrul Uniunii Scriitorilor, precum şi corector la "România literară". După 1989 a fost redactor-şef adjunct la revista "Literatorul", redactor la revista "Arc" şi secretar al Secţiei de Literatură a Academiei Române. Din 2011 a devenit redactor-şef al revistei "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană Bucureşti.

A debutat în 1978, cu o schiţă, în revista ''Tribuna'' şi cu un eseu critic în revista ''Amfiteatru''. Editorial a debutat în 1983 cu volumul de proze scurte "Departe, pe jos...". Mai amintim dintre volumele publicate: ''Dus-întors'' (1988), ''Discheta de demaraj'' (1995), ''Distribuţia a fost următoarea'' (1995), ''Depăşirea interzisă'', ''Abatorul de vise'' (2001), ''Completarea Însuşimii Mele'' (2003), ''Mezanin'', ''Scaunul catodic'' (2004), ''Diacritice'' (2005), ''De la Nicolae Filimon la Dinu Păturică'' (2006), ''Priveşte dincolo de tine'' (2010). Împreună cu prozatorul George Cuşnarencu a publicat volumul ''Dodecaedru'' (1991) şi ''Exilaţi în amintiri'' (2010), iar împreună cu Mihaela Iliescu volumele ''Cele şapte minuni ale lumii'' (1998) şi ''Parfumul oraşelor'' (2003).

Deţine, de-a lungul timpului, rubrici permanente în publicaţii precum "Cronica Română", "Timpul", "Tineretul liber", "Cotidianul", "Clipa", "Naţional", "Arc", "Curentul", "Amfiteatru" etc.

"Animator al grupului Desant (denumit astfel după antologia de debut în proză apărută în 1983), exersându-se în publicistica literară, Nicolae Iliescu scrie o proză ce se gândeşte pe măsură ce se face", se arată în ''Dicţionarul scriitorilor români'' (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu; Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998). ''Nicolae Iliescu scrie o proză autoreflexivă, ironică, în care ficţiunea şi realul devin termeni substituibili'', mai indică aceeaşi sursă.

"Nicolae Iliescu pune în noua poetică a autenticităţii mai multă ironie intelectuală decât alţii şi o artă de a combina tehnicile epice care spulberă completamente coerenţa şi ritmurile naraţiunii clasice", arată criticul literar acad. Eugen Simion în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

Nicolae Iliescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1990. În 1991 a primit premiul pentru proză ''Ion Creangă'' al Academiei Române, iar în 1995 - Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca. I-au mai fost decernate, între altele, Premiul "Marin Sorescu" (2003) şi Premiul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă (2008).
De asemenea, a fost distins în 2004 cu Ordinul Naţional ''Pentru Merit'' în grad de Cavaler. AGERPRES/ (Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)

Explicaţie fotografie din deschidere: Prozatorul Nicolae Iliescu, la lansarea volumului 'Statuia comandorului', de Varujan Vosganian. (Bucureşti, 20 nov. 2018)