Jurist, scriitor, profesor universitar, Nicolae Ţaţomir s-a născut la 2 februarie 1914, la Hârlău, judeţul Iaşi.

Absolvent al "Liceului Naţional" din Iaşi, apoi al Facultăţii de Drept ieşene (1936), şi-a continuat studiile la Paris, potrivit "Dicţionarului general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2009). Ulterior, şi-a luat doctoratul în drept la Universitatea din Iaşi cu teza "Criminalitatea în literatura universală".

A fost avocat în Baroul Iaşi (1936-1938), magistrat la instanţele din Iaşi şi Constanţa (1938-1950) şi deputat în Marea Adunare Naţională (1960-1964), conform http://150.uaic.ro.

În 1948 a trecut la Universitatea din Iaşi, unde a promovat până la gradul de profesor (1962), a fost şef de catedră (1948-1979) şi decan al Facultăţii de Drept (1952-1972).

A debutat în 1933, cu poezia "Decor", la "Adevărul literar şi artistic". A continuat să publice, mai ales versuri, în "Pagini moldovene", "Cadran", "Bloc", "Carnet literar", "Peisaj", "Însemnări ieşene", "Curentul literar", "Opinia", iar după război a colaborat la "Tânărul scriitor", "Pentru pace şi cultură luptăm!", "Iaşul nou" (face parte din redacţie), "Iaşul literar", "Gazeta literară", "Scrisul bănăţean", "Contemporanul", "Ateneu", "Convorbiri literare", "Cronica", "Luceafărul", "România literară", "Tribuna", "Viaţa românească" etc.

Primul său volum, "Lebede negre", a apărut în 1936.

A scris poezii, proză, teatru şi eseuri: "Eternul spirit" (1940), "Ziua cea mare" (1945), "Ioana" (1948), "Cazul elevului Petcu" (1953), "Satire" (1955), "Răscoala" (1957), "Pictorul străzii" (1957), "Un om pe promontoriu" (1961), "Tainicul arhipelag" (1964), "Pe limba lor" (1967, carte pentru copii, care conţine fabule miniaturale), "Carmen terrestre" (1968), "Melos" (1970), "Cartea mea de lut" (1972), "Manuscrisul de la Marrakech" (1972, roman), "Elipse orfice" (1976), "Cosmograme" (1977), "Arpegii moderne" (1980), "Negru şi verde" (1980, roman), "Ţara albatroşilor" (1982), "Lebede albe" (1983), "Anabasis" (1985), "Stalactite în alabastru" (1986), "Paşii licornului" (1989).

A semnat numeroase studii şi articole din domeniul dreptului internaţional public pe teme precum organizarea şi funcţionarea unor organisme ale ONU, controlul parlamentar al organizaţiilor internaţionale, regimul juridic al Canalului de Suez, definiţia agresiunii, problema mării teritoriale, salvarea şi asistenţa în dreptul maritim, securitatea frontierelor aeriene, definiţia, clasificarea şi interpretarea tratatelor etc. A semnat totodată, două cursuri universitare: "Curs de drept internaţional public" (1961), "Drept internaţional public" (Partea I, 1972).

A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (din 1970), membru al Asociaţiei de Drept Internaţional de la Haga, membru şi preşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, filiala Iaşi, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A murit la 26 ianuarie 1996. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Anda Badea)