Ortodoxe
Sf. Mc. Ermil şi Stratonic; Sf. Ier. Iacob, episcop de Nisibe

Greco-catolice
Sf. m. Ermil şi Stratonic

Romano-catolice
Sf. Ilarie, ep. înv.


Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic, pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 13 ianuarie, au trăit în vremea persecuţiilor împotriva creştinilor declanşate de împăratul roman Licinius (308-321).

Sfântul Mucenic Ermil avea credinţa creştină şi slujea ca diacon. A fost pârât că se închină de multă vreme lui Hristos, râde de zeii romanilor şi întru nimic îl socoteşte pe împărat. Adus la judecată, şi-a ţinut cu dârzenie mărturisirea, încât, după ce a fost bătut cu cruzime a fost închis.

În temniţă l-a întâlnit pe Staratonic, un vechi prieten, creştin, care era străjer al închisorii.

Stratonic, văzând pe Sfântul Ermil, prietenul său, chinuit fără de omenie şi pântecele lui fiind rupt, a început a plânge; dar văzându-l unii din cei ce stăteau acolo, au spus degrabă chinuitorilor că Stratonic, străjer al temniţei, pe faţă se arată că este părtaş al rătăcirii creştineşti, şi prieten cu Ermil; căci se milostiveşte şi plânge pentru dânsul. Chemat fiind Stratonic, a fost întrebat dacă este prieten al celui schingiuit.

Stratonic nu voia să mintă, fiind ucenic al adevărului, şi văzând că acum venise vremea nevoinţei sale, a mărturisit că este prieten al lui Ermil şi că este creştin.

Au fost amândoi condamnaţi la moarte prin înec şi au fost aruncaţi în apele Dunării. Pe când erau duşi amândoi sfinţii spre înecare, ei cântau cu veselie cântarea îngerească, care s-a cântat la Naşterea Domnului în Betleemul Iudeii: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire" (Luca 2, 14).

Şi ducându-i ostaşii la Dunăre, i-au pus în mreje şi i-au aruncat în adâncul apei. Trupurile lor care au fost scoase de valuri la mal au fost luate de creştini şi îngropate aproape de cetatea Singidunum (Belgrad). (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES /(Documentare - Mariana Zbora Ciurel, editor: Horia Plugaru)