Zoia Alecu s-a născut la 10 ianuarie 1956, în Bucureşti, şi a făcut primele patru clase la Liceul de muzică ''George Enescu'', unde a studiat vioara. Aici a fost colegă cu viitoarea sa colaboratoare, Crina Mardare. A renunţat la şcoala de muzică şi a ales Liceul teoretic ''Mihail Sadoveanu'', apoi Liceul ''Gheorghe Lazăr''.

Când avea 16 ani, şi-a cumpărat prima chitară şi a început să studieze singură noul instrument, să compună piese în stil folk pe versuri proprii. "Îmi plăcea să scriu versuri în parcul Groapa Leilor, de pe Kiseleff... Stăteam întinsă pe o piatră şi mă uitam la copaci, la frunze...", mărturiseşte artista pe site-ul său, https://zoiaalecu.ro/.

În octombrie 1973, a început să cânte folk, participând la un concurs interliceal, unde a obţinut locul al doilea, cu o compoziţie proprie intitulată ''Orbii''. O altă piesă compusă tot atunci a fost "Anotimpul nebunilor". La invitaţia lui Doru Stănculescu, pe care îl consideră ''naşul'' ei muzical, Zoia Alecu a cântat în Club A. Din primăvara anului 1974, a început să cânte la cenaclul ''Viaţa studenţească şi amfiteatrul artelor''. A fost de două ori laureată a festivalului ''Primăvara Baladelor'', apoi a "colindat prin toată ţara de-a lungul a 13 ani, susţinând concerte folk", mai scrie Zoia Alecu pe site-ul său.

Având un cult pentru Maria Tănase, Zoia Alecu a scris alt cântec, la 19 ani - "Ouă de rouă" - ale cărui prime versuri sunt: "Ştiai tu, Marie, că roua e vie...?".

În 1986, a compus şi interpretat muzică pentru Circul de Stat din Bucureşti, alături de care trebuia să plece într-un turneu de şase luni în străinătate. În acelaşi an, Zoia a fost invitată de Crina Mardare să se alăture formaţiei Sfinx, care se afla, în acel moment, într-un turneu în Danemarca. Zoia Alecu a rămas în Sfinx până la începutul anilor '90. La puţin timp, s-a alăturat noului proiect lansat de bateristul Sfinx, Mişu Cernea, numit Sfinx Experience. Turneele în Europa au continuat până în 1997, când formaţia a revenit în ţară. Zoia a rămas membră a formaţiei până în 2006.

"A fost foarte greu... Să iei totul de la zero şi să înveţi o altă meserie - pentru că practic asta a fost pentru mine - nu a fost deloc simplu. Au urmat ani de muncă asiduă, alături de formaţia Sfinx, am început să învăţ şi mi-am dezvoltat auzul armonic pentru că una e să cânţi tu de capul tău cu chitara şi alta e să te integrezi într-o trupă şi să înveţi să faci background, să îţi omogenizezi vocea ta cu celelalte voci. (...) Toate lucrurile au mers mai departe, am învăţat ce era de învăţat, m-am integrat, şi până la urmă am ajuns unul dintre membrii de bază. Cu dificultăţile de rigoare, pentru că orice lucru nou în viaţa unui om presupune şi o anumită perioadă de adaptare şi de şcolarizare'', mărturisea Zoia Alecu într-un interviu acordat AGERPRES, în 2015.

Foto: (c) VLAD STAVRICĂ / AGERPRES FOTO

Când Sfinx Experience "şi-a oprit motoarele", Zoia Alecu s-a întors la prima dragoste - muzica folk. După mai multe încercări de colaborare cu diverşi orchestratori, a apelat la Emanuel Gheorghe ''Fisă'', începând astfel şi colaborarea cu Ovidiu Komornyik şi casa de discuri a acestuia, Ovo Music, cea care în februarie 2007 a lansat primul album de autor al artistei - ''Vino aici''. În cadrul Galei Muzicii Româneşti din 2008, organizată de Radio România Actualităţi, piesa care dă titlul albumului - ''Vino aici'' - a câştigat premiul pentru cea mai bună piesă folk, iar Zoia Alecu a câştigat premiul pentru cel mai bun artist folk.

În acelaşi timp, a devenit o prezenţă constantă în cadrul festivalurilor de profil - ''Folk You'' (Vama Veche), ''Chira Chiralina'' (Brăila), ''Gărâna Folk'' etc.

Zoia Alecu la Festivalul folk de la Gărâna, 2013.

Foto: (c) PAULA NEAMŢU / AGERPRES FOTO

Doi ani mai târziu, a apărut al doilea album al artistei - ''Cărări de maci'', despre care Zoia scrie, pe site-ul său, că este darul ei pentru toţi cei care îi iubesc muzica. "Ştiu că doar cântând pot îmbrăţişa lumea întreagă, doar cântând mă pot împărţi în milioane de fărâmituri de dragoste cât să ajungă pentru toate sufletele însetate de frumos'', spune artista.

A colaborat cu Vasile Şeicaru la albumul acestuia ''În oraşul cu floare de tei'' (2009). Cel de-al treilea album, intitulat ''Printre lupi'', a apărut în mai 2012, tot la Ovo Music, iar piesa care dă titlul albumului i-a adus un premiu, la Gala Radio România Actualităţi, pentru cea mai bună piesă folk a anului 2012.

În 2013 a aniversat 40 de ani de carieră printr-un show cu invitaţi, prieteni din lumea muzicii, colaboratori ai săi - Adrian Sărmăşan, Doru Stănculescu, Nicu Alifantis, Mircea Vintilă, Crina Mardare, Mişu Cernea.

 Zoia Alecu la concertul extraordinar în memoria lui Florian Pittiş, 2013.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

După doi ani, în 2015, a lansat al patrulea album de autor, ''Să ierţi'', printr-un concert la care i-au fost alături mulţi folkişti. "Laitmotivul albumului este iertarea. Sună biblic, dar nu e o poruncă, vreau să înţeleagă bine toată lumea, este un îndemn. Să ierţi este drumul către pacea interioară", scrie artista pe site-ul său.

Foto: (c) MARINA BĂDULESCU / AGERPRES FOTO

La ediţia a XIV-a a Galei Premiilor Muzicale Radio România, din 2016, eveniment organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, Zoia Alecu a câştigat Premiul "Omul cu chitara", care i-a fost înmânat de Ducu Bertzi.

Zoia Alecu la Gala Premiilor Muzicale Radio România, 2016.

Foto: (c) SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO

Cum se descrie Zoia Alecu? "Sunt o foarte împătimită purtătoare de pantaloni de toate felurile. Cu rochii mai puţin apar. Ţinuta mea întotdeauna s-a potrivit foarte bine cu felul meu de a fi. Eu, pe scenă, sunt madam 'mulţi volţi'. (...) Pe scenă ard ca o flacără, mă topesc în sufletele oamenilor, iar faptul că ţinuta ar putea să mă facă să mă gândesc, fie şi pentru o secundă: 'Aoleu, dar oare stau ca lumea, oare cum se vede?', lucrul asta mă inhibă, când eu trebuie să fiu atentă la public, la ce cânt, la ce transmit", mărturiseşte artista.

De ce iubeşte viaţa? "Pentru tot ce vezi cu ochii! (...) Dacă deschizi ochii mari şi priveşti în jurul tău găseşti o mulţime de motive. Oamenii care ştiu să privească se bucură mai mult şi trăiesc mai frumos. (...) Fericirea e momentul acela scurt şi intens când reuşeşti ceea ce-ţi propui. E ca un răspuns la o aşteptare îndelungată. Şi, bineînţeles, merită să trăieşti ca să iubeşti'', mai scrie Zoia Alecu pe site-ul său. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Citește și:

• Zoia Alecu, la împlinirea a 65 de ani: Sunt fericită cu un fir de floare, restul aproape că nu contează