Nemuritoare prin vocea sa inconfundabilă şi cântecele sale minunate, Edith Piaf (Edith Giovanna Gassion) s-a născut la 19 decembrie 1915, la Belleville, Paris, fiind fiica unor artişti stradali.

S-a făcut remarcată pentru vocea sa încă din copilărie. La vârsta de şapte ani, s-a alăturat tatălui şi caravanei sale de circ alături de care a participat la o serie de spectacole stradale în toată Franţa, potrivit biography.com. Ulterior s-a separat de acesta şi a început să cânte pe cont propriu pe străzi din Paris. Acest lucru a făcut-o să descopere că are un talent deosebit şi o voce extraordinară.

Şi-a găsit o slujbă de servitoare, dar a preferat să cânte pe stradă. Împreună cu sora ei vitregă, Simone Berteaut, cutreierau oraşul, aşteptând câteva monede de la ferestre. La vârsta de 17 ani, l-a cunoscut pe Louis Dupont, cu care a avut o relaţie. Împreună au avut o fată, Marcelle, răpusă de meningită la doi ani.

Ulterior, Edith Piaf a fost remarcată de Louis Leplée, care deţinea clubul de succes "Le Gerny", pe Champs-Élysées. Energia ei debordantă şi statura mignonă i-au dat porecla de "La Môme Piaf" - "Mica Vrăbiuţă", potrivit www.imdb.com. În această perioadă a devenit populară şi a înregistrat două albume.

La 6 aprilie 1936, Louis Leplée a fost asasinat, iar Edith Piaf suspectată de crimă. Numele său a fost atât de popularizat, încât, după ce s-a dovedit că a fost nevinovată, publicul a îndrăgit-o şi mai mult. A început să lucreze cu Raymond Asso şi a adoptat definitiv numele de Edith Piaf. Tot în această perioadă a colaborat cu Marguerite Monnot.

Piaf a fost una dintre cele mai populare cântăreţe din Franţa, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După război, faima ei s-a răspândit rapid, a concertat în Europa, America de Sud şi SUA. Deşi primită iniţial cu reticenţă de publicul american, Piaf a primit aprecieri favorabile, fapt relevat de apariţia sa la mai multe show-uri televizate în perioada anilor ‘50.

În 1946, l-a cunoscut pe boxerul Marcel Cerdan. În anul următor a efectuat un turneu în America, care s-a bucurat de un succes răsunător. Legătura dintre Marcel Cerdan şi faimoasa cântăreaţă a devenit foarte puternică, deşi era marcată de absenţă, pe de-o parte erau meciurile pugilistului, care în cea mai mare parte a timpului era plecat în turnee, şi faptul că acesta era căsătorit, iar familia sa locuia la Casablanca. Edith Piaf şi-a organizat şi turneele în funcţie de programul acestuia. A susţinut chiar un recital la Casablanca de Crăciun. La întoarcerea lor în Franţa, în septembrie 1948, după ce Cerdan devenise campion mondial în Statele Unite, au fost asaltaţi de presă la aeroport.

Piaf a refuzat să recunoască public idila lor, din respect pentru soţia lui Cerdan. A călătorit, şi-a aşteptat iubitul, a cântat pentru acesta de la distanţă, i-a scris scrisori, cărora el le răspundea mereu. În 1949, avionul în care se afla Marcel Cerdan, ce efectua ruta Paris - New York, s-a prăbuşit în arhipelagul Azore.

Edith Piaf şi-a revenit din această suferinţă abia în anul 1952, când a început o idilă cu cantautorul Jacques Pills. S-au căsătorit în acelaşi an, însă mariajul lor nu a durat foarte mult, divorţând în cele din urmă.

A plecat la Londra, unde a evoluat într-o comedie muzicală. Au copleşit-o multe probleme de sănătate, însă cu toate acestea a cunoscut din nou succesul cu melodia "Non, je ne regrette rien".

În 1962, l-a cunoscut pe Theopanis Lamboukas, un grec mult mai tânăr decât ea. S-a îmbolnăvit de bronhopneumonie, iar Theopanis a îngrijit-o cu devotament. L-a învăţat să cânte şi i-a găsit un nume de scenă, Sarapo. Relaţia lor a ajutat-o să-şi revină. Şi-a reluat activitatea artistică şi s-a căsătorit cu acesta la 9 octombrie 1962. La 18 martie 1963, a urcat pentru ultima oară pe scenă.

Printre minunatele sale piese se află "La Vie en Rose" (1946), "Milord" (1959), "Padam..Padam" (1951), "La Foule" (1957), "l'Accordéoniste" (1955).

S-a stins din viaţă la 10 octombrie 1963 şi a fost înmormântată în cimitirul Pere-Lachaise. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c)  www.biography.com