Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan Damaschin

Greco-catolice
Sf. m. Varvara; Sf. cuv. Ioan Damaschinul

Romano-catolice
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv.; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr.; Fer. Adolf Kolping


Sfânta Mare Muceniţă Varvara este pomenită în calendarul creştin ortodox la 4 decembrie.

A fost fiica unui aristocrat roman, pe nume Dioscor, şi a trăit pe vremea împăratului Maximian Daia (305-311) în cetatea Iliopoli.

Fiind foarte frumoasă, tatăl său i-a zidit un turn în care să locuiască. În palatul său, Sfânta Varvara a cunoscut singură pe adevăratul Dumnezeu şi a început să-i dispreţuiască pe zei, închipuirile lor considerându-le drept lucruri făcute de mâini omeneşti.

Când tatăl său a văzut că Sfânta Varvara rămâne credincioasă descoperirii sale, adică a acelui Dumnezeu în Treime închinat, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, a predat-o autorităţilor romane, ce dezlănţuiseră prigoana împotriva creştinilor.

După ce a fost chinuită, a fost purtată în batjocura mulţimii prin cetate, găsindu-şi sfârşitul martiric chiar în mâinile tatălui său, care a ucis-o cu sabia. Când mergea spre locul de osândă, Sfânta Muceniţă Varvara s-a rugat lui Dumnezeu pentru cei care o vor pomeni-o şi îşi vor aduce aminte de pătimirile sale cele multe şi cumplite, ca ei să nu sufere de boală năpraznică şi moartea neaşteptată să nu-i răpească.

După ce a ucis-o, tatăl ei a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte şi a murit.

Astăzi este pomenit şi Sfântul Cuvios Ioan Damaschin.

Sfântul Ioan Damaschin, ultimul părinte bisericesc, s-a născut la Damasc, la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului VII, într-o familie nobilă şi bogată, care conducea administraţia fiscală a Siriei.

După capitularea Damascului în faţa arabilor, la 4 septembrie 635, familia Sfântului Ioan a rămas în sfera conducătoare a statului care acum era ocupată de către califii arabi.

Sfântul Ioan a avut aşadar parte de o educaţie aleasă pe care a primit-o alături de fratele său adoptiv, Cosma.

În urma morţii tatălui său, Sfântul Ioan a ocupat mai departe dregătoria rezervată familiei sale. După declanşarea prigoanei împotriva creştinilor, care nu mai puteau să ocupe funcţii înalte în stat, Sfântul Ioan a ales să-şi păstreze credinţa sacrificând rangul şi situaţia socială pentru Mântuitorul Hristos.

Şi-a împărţit averea la săraci şi la biserici, a dat libertate robilor săi şi s-a retras împreună cu fratele său la Mănăstirea Sfântului Sava.

Patriarhul Ioan V al Ierusalimului (706-735 sau 745), pentru a-l avea mai aproape, l-a hirotonit preot şi l-a însărcinat să predice în Biserica Învierii din Ierusalim.

S-a făcut cunoscut prin marea sa înţelepciune, autor fiind de lucrări prin care condamna iconoclasmul (lupta împotriva icoanelor), susţinut de Leon Isaurul (717-740).

"El este crainicul adevărului, apărătorul neînduplecat al tradiţiei, strigând continuu: 'Să nu depăşim hotarele veşnice pe care le-au pus părinţii noştri, ci să ţinem predaniile aşa cum le-am primit'". (Dogmatica - Introducere; Sf. Ioan Damaschin, Traducere de pr. D. Fecioru, 1993)

Pe lângă istoria luptei sale împotriva iconoclaştilor, Sfântul Ioan Damaschin este cunoscut şi ca dogmatist şi imnograf. Este autorul unei scrieri cuprinsă în volumul al IV-lea al "Filocaliei", intitulată "Cuvânt minunat şi de suflet folositor". Lucrarea sa rezumă principalele aspecte ale vieţii ascetice.

Sfântul Ioan Damaschin a trecut la cele veşnice la Mănăstirea Sfântul Sava, în anul 749. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor"; Dogmatica - Introducere; Sf. Ioan Damaschin, Traducere de pr. D. Fecioru, 1993) AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)