Oraşul Mira, din ţinutul Lichiei, ale cărui vestigii astăzi se găsesc pe coasta sudică a Turciei, în apropierea localităţii Demre, a fost loc de pelerinaj pentru creştinii bizantini. Biserica din Mira a adăpostit pentru multă vreme moaştele Sfântului Nicolae, episcop al Mirei în secolul IV.

Săpăturile arheologice desfăşurate la Mira au dezvăluit un oraş creştin foarte bine conservat, ale cărui construcţii au fost îngropate de sedimentele depuse de râul din apropiere. Au rămas peste veacuri ca simboluri iconice ale coastei Lichiei Biserica Sfântului Nicolae, mormintele ca un fagure de miere şi amfiteatrul.

Situl arheologic de la Mira include o capelă din secolul al XIII-lea păstrată perfect. Construită cu doar un secol înainte ca oraşul să fie părăsit, structura prezintă o frescă cu icoana Deisis, care Îl reprezintă pe Hristos ca împărat, aşezat pe tron, ţinând Evanghelia închisă şi binecuvântând. El are în dreapta Sa pe Fecioara Maria, iar în stânga pe Sfântul Ioan Botezătorul, amândoi în picioare, rugându-se, cu deosebirea că aici Mântuitorul Hristos, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul ţin în mâini suluri cu texte biblice scrise în greacă. Detaliile arhitectonice ale construcţiei sunt păstrate intact, inclusiv o fereastră în formă de cruce care se deschide direct pe altar.

Data întemeierii Mirei este necunoscută. Nu există nicio menţiune scrisă despre aceasta înainte de secolul I î.Hr., când se face cunoscut că este unul dintre cele şase oraşe de frunte ale Uniunii Lichiene (celelalte cinci erau Xanthos, Tlos, Pinara, Patara şi Olympos). Se crede însă că aşezarea datează de mult mai multă vreme, deoarece un zid de apărare exterior a fost datat ca fiind din secolul al V-lea î.Hr.

Mira este bine cunoscută pentru amfiteatrul său (cel mai mare din Lichia) şi pentru multitudinea de morminte de piatră care au fost tăiate în stânca de deasupra amfiteatrului.

Numele de Mira a fost asociat în mod popular cu numele grecesc pentru smirnă, iar Constantin Porfirogenetul, împărat bizantin între 913 şi 959, a descris oraşul ca fiind de trei ori binecuvântat, oraş al Lycienilor care respira smirnă, unde marele Nicolae, slujitor al lui Dumnezeu, izvorăşte mir. Cu toate acestea, Mira nu pare să se fi făcut cunoscută pentru producerea de smirnă.

De-a lungul istoriei sale, Lichia a fost controlată de o succesiune de conducători străini: perşii în secolul al VI-lea î. Hr., atenienii în secolul al V-lea, Alexandru cel Mare în secolul al IV-lea şi apoi succesorii lui Alexandru, Ptolemeii, care au condus şi Egiptul. După o scurtă supunere în faţa sirienilor, Lichia a intrat sub influenţa romană în secolul al II-lea î. Hr. În epoca romană târzie, Mira a devenit sediul unei episcopii creştine. Împăratul bizantin Teodosie al II-lea a făcut din Mira capitala Lichiei în secolul al V-lea. Declinul regiunii şi al oraşului a venit însă două secole mai târziu, odată cu invaziile arabilor. (surse: https://www.biblicalarchaeology.org; http://www.lycianturkey.com) AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)