La 1 decembrie 1905 Comitetul Nobel o desemna câştigătoare a Premiului Nobel pentru Pace pe Bertha von Suttner, care devenea astfel prima femeia laureată a acestei prestigioase distincţii. În motivaţia Juriului Nobel se arăta că acest premiu i-a fost acordat Berthei von Suttner ''pentru îndrăzneala ei de a se opune ororilor războiului", potrivit www.nobelprize.org.

Baroneasa Bertha Sophie Felicita von Suttner, născută contesă Kinsky, la 9 iunie 1843, la Praga, pe atunci în Imperiul Austriac, făcea parte dintr-o familie nobiliară. În prima jumătate a vieţii sale ea a acceptat tradiţiile militariste ale societăţii aristocratice în mijlocul căreia se formase, dar în cea de-a doua parte a vieţii s-a opus cu fermitate acestora.

În perioada copilăriei şi în tinereţe a studiat limbi străine şi muzică, a citit cu aviditate şi s-a bucurat de o viaţă socială activă şi de multe călătorii. De la vârsta de 30 de ani, a început să se îngrijească de educaţia celor patru fiice ale familiei Suttner, din Viena. Aici l-a cunoscut pe viitorul său soţ, cel mai tânăr fiu al familiei Suttner, potrivit www.nobelprize.org.

În 1876, în urma unui anunţ apărut într-un ziar din Viena, a plecat la Paris pentru a deveni secretara lui Alfred Nobel. A revenit însă la Viena, după o scurtă şedere la Paris, pentru a se căsători cu baronul Arthur Gundaccar von Suttner. Baroneasa Bertha von Suttner a rămas însă o prietenă apropiată a lui Alfred Nobel, cei doi corespondând în continuare ani la rând pe subiecte privind pacea, menţionează sursa citată. Bertha von Suttner avea să devină, prin scrierile sale, o ferventă militantă pentru pace la nivel mondial, Alfred Nobel avea să-i susţină angajamentul pacifist.

Din cauza opoziţiei familiei soţului faţă de căsătoria lor, Bertha von Suttner şi baronul Arthur Gundaccar von Suttner au plecat în regiunea Caucazului, unde timp de nouă ani au trăit în condiţii modeste, dând lecţii de limbi străine şi de muzică şi scriind. În această perioadă Bertha von Suttner a scris ''Es Löwos'', o descriere poetică a vieţii alături de soţul său, patru romane şi cartea ''Inventarium einer Seele'' (''Inventarul unui suflet''). Din aceste opere reieşea inclusiv conceptul despre o societate care va obţine progresul prin realizarea păcii.

Cei doi au revenit în 1885 în Austria, unde baroneasa a scris apoi cea mai mare parte a cărţilor sale. În 1889 i-a fost publicată cartea ''Das Maschinenzeitalter'' (''Epoca maşinilor''), care a stârnit multe comentarii şi a primit numeroase recenzii.

Romanul "Jos armele" (''Die Waffen nieder''), prin care condamna militarismul, a fost publicat în 1889 şi a fost tradus în zeci de limbi, aducându-i Berthei von Suttner celebritatea în lumea literară şi în rândurile mişcării pacifiste. A devenit un lider activ în mişcarea pentru pace, consacrându-şi o mare parte din timpul, energia şi scrisul ei cauzei păcii, participând la întruniri şi la congrese internaţionale privind pacea, sprijinind înfiinţarea grupurilor de pace, corespondând cu oameni din lumea întreagă în scopul promovării unor proiecte de pace.

În 1891 a iniţiat Societatea Austriacă pentru Pace, al cărei preşedinte a fost o lungă perioadă de timp, şi a instituit fondul necesar pentru stabilirea Biroului de Pace de la Berna. În 1892 a înfiinţat, alături de A. H. Fried, jurnalul de pace ''Die Waffen Nieder'', al cărui redactor-şef a fost până la finalul anului 1899, când publicaţia a fost înlocuită de ''Friedenswarte'', editată de A. H. Fried, la care a fost colaborator până la moartea sa.

Tot în 1892, i-a promis lui Alfred Nobel să-l informeze permanent asupra progresului mişcării pentru pace. În ianuarie 1893, Bertha von Suttner a primit o scrisoare de la Alfred Nobel, în care acesta îi spunea despre intenţia de înfiinţare a unui premiu pentru pace.

Bertha von Suttner a trimis relatări, pentru diverse publicaţii, despre Conferinţa de Pace de la Haga din 1899, iar în următorul an a iniţiat reuniuni pentru promovarea înfiinţării Curţii Permanente de Arbitraj, decisă în cadrul conferinţei. Afectată de moartea soţului ei, în 1902, s-a retras la Viena, concentrându-se pe scris şi misiuni de pace. A continuat să participe, până în 1914, la congrese şi conferinţe de pace internaţionale.

La 1 decembrie 1905, Comitetul Nobel a desemnat-o câştigătoare a Premiului Nobel pentru Pace, Bertha von Suttner devenind astfel prima femeie din lume laureată a acestui prestigios premiu. Prima femeie laureată a unui Premiu Nobel fusese Marie Curie, care, în 1903, primise Premiul Nobel pentru Fizică.

Bertha von Suttner a murit la 21 iunie 1914, la Viena. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Liviu-Ioan Tatu, editor online: Adrian Dădârlat)