La 16 noiembrie este sărbătorită Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România.

La aceeaşi dată, în 1972, la Paris, cu prilejul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (17 octombrie-21 noiembrie 1972), statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, potrivit www.cultura.ro.

Proiectul legislativ a fost iniţiat de 12 parlamentari, iar în expunerea de motive se face trimitere la cea de-a 34-a sesiune a Comisiei pentru Patrimoniu Mondial (2010), unde s-a hotărât ca data de 16 noiembrie să fie sărbătorită drept Zi a Patrimoniului Mondial.

Declararea la nivel naţional a Zilei Patrimoniului Mondial înseamnă promovarea elementelor naţionale de patrimoniu mondial pentru o mai bună cunoaştere a acestora, precum şi a locului pe care îl ocupă cultura română în totalitatea valorilor culturale internaţionale. Este evidenţiată, cu acest prilej, importanţa protejării şi conservării acestora, oferindu-se şi un plus de imagine la nivel internaţional.

Propunerea legislativă dedicată instituirii acestei zile a fost adoptată de Senat la 21 mai 2012 şi de Camera Deputaţilor la 23 aprilie 2013. Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România a fost instituită prin Legea nr. 160/2013.

România are înscrise pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO opt elemente: biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993); Mănăstirea Hurezi (1993); sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999); cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (1999); centrul istoric Sighişoara (1999); ansamblul bisericilor de lemn din Maramureş (1999); situl natural Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (1991) şi pădurile de fag antice şi primitive din Carpaţi şi alte regiuni ale Europei (2017, pădurile vizate din România fiind cele de la Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Domogled-Valea Cernei, judeţul Caraş Severin; Masivul Cozia, Lotrişor, judeţul Vâlcea; Codrul secular Şinca, judeţul Braşov; Codrul secular Slătioara, judeţul Suceava; Groşii Ţibleşului şi Strâmbu Băiuţ, judeţul Maramureş).

De asemenea, România are înscrise şi şapte elemente pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, respectiv ritualul căluşului (2008); doina (2009); ceramica de Horezu (2012); colindatul de ceată - dosar comun cu Republica Moldova (2013); dansul fecioresc din Ardeal (2015); meşteşugul ţeserii covoarelor de perete din România şi Republica Moldova (2016) şi practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul) - dosar comun cu Bulgaria, Macedonia de Nord, Republica Moldova (2017). AGERPRES/(Documentare - Liviu-Ioan Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)