Piesa "Nepotu' ", scrisă de Adrian Lustig, a avut premiera în februarie 2005, la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Regizată de Horaţiu Mălăele, piesa, cu două personaje, îi are în distribuţie pe actorii Tamara Buciuceanu Botez şi Şerban Pavlu, potrivit site-ului http://comedie.ro/.

Titlul original al piesei era "Nepotul din America", dar regizorul l-a scurtat, devenind "Nepotu'". După ce pleacă să-şi încerce norocul în America, la Hollywood, nepotul se întoarce în România şi o vizitează pe mătuşa Floarea, care l-a crescut. Fostă activistă de partid şi membră în CC al PCR, ea are nostalgia vremurilor în care avea o funcţie importantă.

Nepotul revenit din America vrea să dea impresia mătuşii că o duce bine, că totul e în regulă, dar de fapt este dependent de droguri şi trăieşte cu un bărbat în vârstă, bogat, care îi asigură existenţa din punct de vedere material.

În timp ce aşteaptă nepotul, fiul surorii ei, pe care îl înfiase, Floarea se întreabă: "Ce coc să-mi pun, ăla de congres sau ăla de vizite de lucru?".

Nepotul îi aduce cadou mătuşii nişte papuci de unică folosinţă de la o firmă de transport aerian, ochelari pentru bronzat şi căşti audio, apoi o întreabă: "Ăştia mai fac salam de Sibiu? Da' piftie ai?". "Da, din adidaşi, fără coadă", răspunde mătuşa, făcând aluzie la denumirea din anii '80 a picioarelor de porc.

Apoi începe să-i povestească despre bărbatul ei, care a părăsit-o "pentru una mai tânără", despre cât de mult îi plăcea să cânte, ba chiar îi fredonează nepotului câteva versuri dintr-un cântec în limba rusă. Îşi aminteşte de colegele din CC, de faptul că se copiau în felul în care se îmbrăcau ori se coafau. "Noi ne luam una după alta, dacă îşi punea una coc, ne puneam toate. Erau şi cocurile bune, că ţineau de cald", îi spune mătuşa. Apoi se plânge că nu poate primi mai mult la pensie, pentru că nu i se recunoaşte boala profesională: "Aoleo, am făcut varice de la atâtea aplauze, dar ăştia de acum nu vor să-mi recunoască varicele ca boală profesională".

Mătuşa îl întreabă cum se descurcă în America, nepotul îi povesteşte despre un prieten care i-a dat roluri după ce a ajuns acolo, mărturiseşte că a dependent de heroină. Ea spune: "Aş lua şi eu heroină de-asta, să văd cum ar fi fost în comunism". "Tanti, eu nu cred că are un efect aşa puternic", răspunde nepotul.

Sursa foto: tvr.ro

Între timp începe să plouă, nu doar afară, ci şi în casă, se scurge apă prin tavan. Mătuşa pune o găleată jos, deschide o umbrelă şi se aşează lângă nepot. El o întreabă ce a făcut de când nu s-au mai întâlnit.

"M-am bagat la o agenţie matrimonială, am pus o poză cu mine de la Festivalul Tineretului din 1953. Am plecat la întâlnire şi m-am întâlnit cu fostul meu şofer. E patron la pompe funebre, face nişte înmormântări unde cântă 'Internaţionala', cu cor de pionieri şi salve de tun. Nu se îngroapă acolo decât foşti miniştri, şefi de cabinet şi funcţionari de la gospodăria de partid. Doamnelor moarte li se face permanent", răspunde mătuşa Floarea.

Ea vrea să-l servească pe nepot cu... bomboane de pom. "Nu contează că sunt vechi şi s-au întărit, dacă le punem într-un pahar cu apă se înmoaie". Apoi îl întreabă pe nepot de ce a plecat din ţară.

"De ce-ai fugit? Aici nu se făceau filme? Când ai fugit din ţară, toţi mă ocoleau, de parcă aş fi fost ciumată... Să ajung eu să completez rubrica 'rude fugite din ţară'... Am vrut să te desfiez, dar până m-am hotărât eu, m-au desfiat ei pe mine. M-am ales cu un vot de blam. Mai bine mă excludeau, acum eram şi eu disidentă", spune mătuşa.

Prin verva şi talentul actorilor, dar şi prin textul plin de umor, piesa pare, la prima vedere, o comedie. Dar ea aduce în atenţie două destine triste, ceea ce o transformă în comedie amară.

"'Ce-ar fi să scrii o piesă despre foşti?' m-a întrebat, în maşină, în drum spre Avignon, Genua (soţia mea, Eugenia Vodă, pentru neiniţiaţi). Am continuat să conduc atent - până la Avignon mai era drum lung şi aveam timp să-i răspund. (...) Întrebarea a început să-şi producă roadele şi, din vorbă în vorbă, până la Avignon, 'scenariul' era gata. Dar, în 2003, festivalul de teatru de la Avignon ('in') nu s-a mai ţinut: o grevă adevărată. S-a ţinut, în schimb, festivalul 'off', cel neoficial. (...) Aşa că, în loc să văd 50 de spectacole, cum îmi programasem, am văzut doar 28. În restul timpului, am scris o piesă, 'Nepotul din America'. Important pentru mine era să scriu o partitură la înălţimea Tamarei Buciuceanu-Botez. Îi datoram asta: locuind vizavi de Tamara, toată copilăria am fixat una din porţile de fotbal în poarta casei ei. Oare textul pe care l-am scris o va face să uite bubuiturile pe care a trebuit să le suporte, inclusiv duminica, în timp ce-şi învăţa rolurile? Sper că da, altfel n-ar fi acceptat să joace. Ca acest spectacol să se întrupeze ne mai trebuiau un regizor (Horaţiu Mălăele), un partener pentru Tamara, dar şi un teatru. Asupra partenerului, am căzut de acord imediat: Şerban Pavlu, talent confirmat pe scenă, la Bulandra şi Act, dar şi în film, la Lucian Pintilie. Cu teatrul a fost mai greu... Noroc cu Teatrul de Comedie şi cu generosul lui director, George Mihăiţă, care, în urma succesului cu piesa 'Poker', a mai riscat o dată. Şi cred că a mai câştigat o dată!", scria autorul Adrian Lustig, potrivit site-ului teatrucontemporan.ro.

Sursa foto: tvr.ro

"Întâlnirea mea cu actorul şi regizorul Horaţiu Mălăele a constituit cea mai mare bucurie profesională. Ne-am înţeles perfect, iar ce a spus într-un interviu - că-i pare rău că m-a întâlnit atât de târziu - a fost un omagiu pentru mine. Îi mulţumesc că am lucrat atât de frumos", spunea Tamara Buciuceanu-Botez, referindu-se la colaborarea cu Mălăele pentru această piesă, potrivit site-ului teatrucontemporan.ro.

În prezentarea spectacolului de teatru, site-ul tvr.ro notează: "Redescoperirea realităţilor româneşti în 'Nepotu' ', personajul care se reîntoarce în România după ce a emigrat în America, de la familiarizarea cu emisiunea 'Surprize, surprize' de la TVR până la întrebări importante legate de comunism, îi creează Tamarei Buciuceanu Botez ocazia să apară: 'Robustă ca o locomotivă germană, puternică şi violentă ca bomba de la Los Alamos, mieroasă sau mieunată ca pisicile desenelor animate, frumoasă cât s-a putut, sperioasă şi piţigăiată, melancolică sau tandră ca filmele indiene, dansantă şi ţopăitoare, când cele de vârsta ei s-au vândut de mult resemnării, cântând în falset ca mine sau Ťpe buneť ca Frank Sinatra, imprevizibilă ca ziua de mâine', după cum o descrie regizorul spectacolului, Horaţiu Mălăele".

Piesa a fost înregistrată şi în varianta radiofonică, în regia artistică a lui Dan Puican, avându-i în distribuţie pe Tamara Buciuceanu Botez şi Florian Pittiş, conform canalului youtube Teatru online.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Ady Ivaşcu)