Ruinele oraşului antic Hierapolis şi zona adiacentă Pamukkale din provincia turcă Denizli au fost înscrise pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO în anul 1988, potrivit site-ului http://whc.unesco.org.

Hierapolis ("Oraşul Sfânt") a fost o aşezare antică greacă situată lângă izvoarele termale din Frigia, în sud-vestul Anatoliei. Ruinele sale sunt adiacente zonei moderne a Pamukkale (Castelul de Bumbac) şi, în prezent, cuprind un muzeu arheologic - sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Situl arheologic ar conţine şi mormântul Sfântului Apostol Filip, după ultimele descoperiri.

Provenind din izvoare dintr-o stâncă de aproape 200 metri înălţime, cu vedere la câmpie, apele încărcate de calcit au creat la Pamukkale un peisaj ireal, format din păduri minerale, cascade pietrificate şi o serie de bazine terasate. Ruinele băilor, ale templelor şi ale altor monumente greceşti pot fi văzute şi astăzi.

Foto: (c) Mustafa Kaya/Xinhua

Bazele Hierapolisului au fost puse în timpul erei frigiene datorită sitului sacru al Cibelei în care se afla peştera de sub Templul lui Apollo. La sfârşitul secolului al II-lea î.Hr., regii din Pergamon, aparţinând Dinastiei elene Atalidă, au înfiinţat staţiunea termală din Hierapolis. Oraşul antic a fost fondat de Eumenes al II-lea, regele Pergamului, iar numele său a fost derivat de la Hiera, frumoasa soţie a lui Telefos, legendarul fondator al Pergamului, notează www.turkishculture.org.

Izvoarele sale termale erau folosite şi pentru spălarea şi uscarea lânii. Cedat Romei în anul 133 î.Hr., Hierapolis a înflorit, atingând apogeul în secolele II şi III d.Hr., fiind distrus de un cutremur în anul 60 d.Hr. şi reconstruit. Rămăşiţele perioadei greco-romane includ băi, ruine ale templelor, un arc arhitectural, un "nimfeu" (monument consacrat nimfelor, în special cele ale izvoarelor), o necropolă şi un teatru antic. După acceptarea creştinismului de către împăratul Constantin şi proclamarea Constantinopolului ca noua Romă, în anul 330 d.Hr., Hierapolis a devenit episcopie. Ca loc al Sf. Martiriu al lui Filip în anul 80 d.Hr., Hierapolis, cu numeroasele sale biserici, a devenit un important centru religios pentru Imperiul Roman de Est.

Foto: (c) Mustafa Kaya/Xinhua

Izvoarele de la Pamukkale sunt sursă ale unui sistem hidraulic care se extinde la 70 km nord-vest până la Alasehir şi spre vest de-a lungul văii râului Menderes. Pamukkale formează un fundal important pentru oraşul original greco-roman Hierapolis şi peisajul cultural care domină zona.

Virtuţile terapeutice ale apelor au fost exploatate la diferitele instalaţii termice, care au inclus imense bazine calde şi bazine pentru înot. Hidroterapia a fost însoţită de practici religioase, care s-au dezvoltat în raport cu cultele locale. Templul lui Apollo, ridicat aici, include mai multe divinităţi chtoniene sau htoniene (subpământene). Teatrul, care datează din timpul împăratului Sever, este decorat cu o friză admirabilă care descrie o procesiune rituală şi un sacrificiu pentru Artemis. Necropola, care se întinde pe doi kilometri, oferă o vastă panoramă a practicilor funerare din epoca greco-romană.

Foto: (c) Tolga Bozoglu / EPA

Monumentele creştine din Hierapolis, ridicate între secolele al IV-lea şi al VI-lea, constituie un exemplu remarcabil de grup arhitectural creştin timpuriu, cu o catedrală, baptisteriu şi biserici.

Foto: (c) Tolga Bozoglu / EPA

Cel mai important monument, situat în afara zidului de nord-vest al oraşului, este Mormântul Sfântului Apostol Filip, care a fost descoperit recent în Hierapolis, menţionează www.crestinortodox.ro. Biserica martirologică datează încă din secolul al V-lea. Se crede că Sfântul Apostol Filip a fost înmormântat în centrul clădirii. Întrucât zona a fost incendiată, între secolele V-VI, locul exact al mormântului a rămas multă vreme necunoscut. În vara anului 2011, efectuând săpături arheologice în situl arheologic din Hierapolis, asupra ruinelor unei nou-descoperite biserici bizantine, profesorul italian Francesco d'Andria, împreună cu echipa sa de arheologi, a descoperit Mormântul Sfântului Apostol Filip. Se crede că mormântul se afla la o distanţă de 40 de metri de biserica martirică. Sfântul Apostol Filip, prăznuit de Biserica Ortodoxă la 14 noiembrie, este unul dintre cei 12 ucenici ai Mântuitorului. Originar din Betsaida Galileii, Filip este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de către Mântuitorul Iisus Hristos. După Înălţarea Domnului la cer, Sfântul Filip a propovăduit credinţa creştină în Asia Mică. Sfântul Filip a fost martirizat în anul 80 d.Hr., la vârsta de 87 de ani, în cetatea Hierapolis, fiind bătut cu pietre şi răstignit cu capul în jos.

Apele încărcate de calcit din izvoarele termale, care ies dintr-o stâncă înaltă de aproape 200 de metri, cu vedere la câmpie, au creat un peisaj uimitor din punct de vedere vizual la Pamukkale. Aceste ape mineralizate au generat o serie de cascade pietrificate, stalactite şi bazine cu terase în formă de trepte, dintre care unele au mai puţin de un metru înălţime, în timp ce altele au până la şase metri. Depunerile proaspete de carbonat de calciu dau acestor formaţiuni un strat alb orbitor. Numele turcesc Pamukkale, care înseamnă "castel de bumbac", derivă din acest peisaj izbitor. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu-Ioan Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)