Scriitorul Mihail Sadoveanu (nume la naştere - Mihail Ursachi) s-a născut la 5 noiembrie 1880, la Paşcani, judeţul Iaşi, fiind fiul avocatului Alexandru Sadoveanu şi al Profirei Ursachi, fiică de răzeşi din Verşeni.

A urmat şcoala primară în Vatra Paşcanilor (1887-1891), avându-l învăţător pe Mihai Busuioc, pe care Sadoveanu avea să-l evoce mai târziu în ''Domnu Trandafir''. La absolvirea acestei şcoli, capătă numele Sadoveanu, potrivit volumului "Dicţionarul Scriitorilor Români", Editura Albatros, 2002.

A absolvit apoi gimnaziul ''Alecu Donici'' din Fălticeni (1892-1897), perioadă în care a murit mama sa. Momentul dureros a fost descris ulterior, în volumul "Anii de ucenicie": "Când a murit mama aveam şaisprezece ani, elev al gimnaziului din Fălticeni. A fost o lovitură aşa de brutală, încât am simţit-o îndelung după aceea. Ea iubea în mine pe primogenitul ei şi avea şi bucuria asemănării mele cu ea". După aceea a urmat cursurile ''Liceului Naţional'' din Iaşi (1897-1900).

În 1900, s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti însă, atras mai mult de boema literară a Capitalei, nu a frecventat cursurile.

Interior din Muzeul Memorial "Mihail Sadoveanu" din municipiul Iaşi. 

Foto: (c)  ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

A debutat în 1897, la revista ''Dracu'' din Bucureşti, cu schiţa ''Domnişoara M. din Fălticeni'', semnând cu pseudonimul Mihai din Paşcani, iar în 1899 a publicat versuri şi proză în revista ''Pagini literare'' sub pseudonimul M.S. Cobuz. Tot în 1899 a publicat în ziarul "Opinia" din Iaşi o serie de povestiri vânătoreşti, cronici dar şi versuri şi a editat împreună cu Matei Rusu revista literară "Lumea".

În 1900 a colaborat la "Revista literară" a lui Th. M. Stoenescu, a întrerupt studiile şi a plecat din Bucureşti la Paşcani şi apoi la Fălticeni. Din 1901, a colaborat la "Revista română" cu poezii, recenzii, traduceri, semnând cu diferite pseudonime (M. S. Cobuz, C. Prisacaru, C. Săteanu, Ilie Puşcaşu.) Tot în 1901 se căsătoreşte cu Ecaterina Bâlu, împreună cu care a avut unsprezece copii.

Sursa foto: monumenteneamt.ro

Un an mai târziu, în 1902, Sadoveanu este încorporat la regimentul 15 Suceava, din Fălticeni. Ulterior, a fost avansat caporal instructor la recruţii teritoriali. Perioada aceasta a stagiului militar o va evoca în volumul "Amintirile căprarului Gheorghiţă".

La sugestia lui Ştefan Octavian Iosif, în 1903 Mihail Sadoveanu a mers la Bucureşti, unde a lucrat în redacţia de proză a revistei "Sămănătorul".

În 1904, apar primele volume ale marelui clasic al prozei româneşti, fiind remarcat de Nicolae Iorga, E.Lovinescu, Sextil Puşcariu. Nicolae Iorga a numit anul 1904 drept ''Anul Sadoveanu''. Devine funcţionar la Casa Şcoalelor (1904), precum şi la Direcţia Artelor din Ministerul Instrucţiei şi Cultelor (1905). Tot în 1905 are loc prima întâlnire a lui Sadoveanu cu Titu Maiorescu. Graţie raportului favorabil al acestuia, Sadoveanu primeşte, în 1906, Premiul Academiei Române, scrie volumul amintit.

Casa scriitorului Mihail Sadoveanu din strada Pitar Moş, Bucureşti. 

Foto: (c) EUGEN ENACHESCU/Arhiva istorică AGERPRES

La îndemnul lui George Coşbuc, Mihail Sadoveanu începe colaborarea la revista populară "Albina", apoi publică nuvele şi povestiri în paginile revistei "Luceafărul". În 1906, ia decizia de a reveni la Fălticeni şi începe colaborarea la revista ''Viaţa românească'', din acel moment legându-se o prietenie de lungă durată cu mentorul acestei reviste, Garabet Ibrăileanu. A mai colaborat la ''Vieaţa nouă'' (revistă în care semnează pentru prima dată cu numele Mihai Sadoveanu, în 1898), ''Opinia'', ''Revista modernă'', ''Făt-Frumos'', ''Pagini literare'', ''Convorbiri literare'', ''Minerva'', ''Universul''.

În august 1906, Sadoveanu e concentrat, timp de o lună, cu Regimentul 16 Suceava în tabăra de la Şipote, lângă Iaşi. După răscoala din 1907, Spiru Haret, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, îl numeşte inspector al cercurilor culturale săteşti şi al bibliotecilor populare.

Împreună cu Artur Gorovei, tipăreşte ''Răvaşul poporului'' - gazetă populară ''de educaţie cetăţenească şi îndrumare economică'' (1907), iar în colaborare cu Şt. O. Iosif, Il. Chendi şi D. Anghel editează revista ''Cumpăna'' (noiembrie 1909 - aprilie 1910).

Bust al scriitorului Mihail Sadoveanu la Muzeul Memorial din municipiul Iaşi.

Foto: (c)  ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

În 1908 se constituie Societatea Scriitorilor Români, iar în 1909, Sadoveanu este ales preşedinte (până în 1911). Un an mai târziu, este numit director al Teatrului Naţional din Iaşi, funcţie pe care o deţine până în 1919.

La izbucnirea Primului Război Mondial, Sadoveanu este concentrat cu regimentul la Războieni, la Piatra Neamţ (1904). În perioada 1905-1906 duce o viaţă de cazarmă, cu marşuri şi instrucţie militară. Mobilizat fiind, în 1916 editează, din însărcinarea Marelui Cartier General al Armatei, ziarul de front ''România'' (1916-1917), alături de I. Minulescu şi P. Locusteanu. În 1918 se stabileşte la Iaşi, unde, împreună cu bunul său prieten George Topîrceanu scoate revista ''Însemnări literare'' (2 februarie - 21 decembrie 1919).

Nicolae Iorga vorbind într-o sesiune la Academia Română, 1933; în faţa sa este scriitorul Mihail Sadoveanu. 

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

În 1921, Sadoveanu începe să colaboreze la "Adevărul literar şi artistic" şi devine membru activ al Academiei Române, în secţiunea literară. La alegerea sa ca membru titular al Academiei Române, susţine discursul de recepţie "Poezia populară". Peste puţin timp devine preşedintele Secţiei literare a Academiei, se mai arată în "Dicţionarul Scriitorilor Români".

În perioada 1924-1926, Mihail Sadoveanu, împreună cu Tudor Arghezi şi George Topîrceanu, scoate revista "Lumea - bazar săptămânal". Împreună cu Liviu Rebreanu, în 1926, reprezintă Societatea Scriitorilor Români la Congresul PEN - Clubul de la Berlin.

În 1927 efectuează o călătorie în Olanda, ţară pe care anul următor o va evoca într-o carte, iar în 1929, vizitează Constantinopolul, împreună cu Ionel Teodoreanu şi Ştefan Velisar.

Mihail Sadoveanu revine la Bucureşti în 1936 şi preia direcţia ziarelor "Adevărul" şi "Dimineaţa" până în 1937, când ambele publicaţii sunt suspendate.

Mihail Sadoveanu la Editura Academiei, în 1939. 

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

În octombrie 1938, Senatul Universităţii din Iaşi îi acordă lui Mihail Sadoveanu titlul de "Doctor Honoris Causa". Doi ani mai târziu, în 1940, Editura Fundaţiilor Regale publică primele două volume din ediţia "Opere".

Cu prilejul împlinirii a patru decenii de la debut, Sadoveanu este sărbătorit, în 1944, în presă şi la Academie. Tudor Vianu, membru corespondent al Academiei Române, prezintă comunicarea "Patru decenii de la publicarea primei opere a domnului Mihail Sadoveanu".

Mihail şi Profira Sadoveanu, 1940. 

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

Perioada 1945-1949 continuă cu o bogată activitate publicistică la "Jurnalul de dimineaţă", "Veac nou", "România liberă", "Scânteia". La un an de la moartea poetului Ion Minulescu, în 1945, Mihail Sadoveanu conduce "Asociaţia prietenilor lui Ion Minulescu".

Pe lângă activitatea literară, Mihail Sadoveanu a avut, după 1945, şi o bogată activitate politică, fiind membru al Prezidiului Adunării Deputaţilor (din 1947), apoi vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (din 1948). În 1949 a condus delegaţia română la Congresul Mondial al Păcii de la Paris şi a participat la reuniunea Comitetului mondial al partizanilor păcii de la Roma.

Sosirea scriitorul Mihail Sadoveanu, pe aeroportul Băneasa, de la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii de la Paris, 1949. 

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

În acelaşi an, a fost ales preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor. În 1950, la împlinirea a 70 de ani, Mihail Sadoveanu a fost sărbătorit public, iar articolele publicate cu această ocazie au fost adunate în volumul "Studii şi articole închinate lui Mihail Sadoveanu" (1952).

Mihail Sadoveanu la comemorarea a 60 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, 1949.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

În 1954, Editura de stat pentru literatură şi artă începe tipărirea seriei de "Opere", sub îndrumarea autorului, iar în 1956, se tipăreşte volumul "Omagiu lui Mihai Sadoveanu".

La 5 noiembrie 1960, Lucian Blaga scria în "Viaţa Românească": "M. Sadoveanu împlineşte 80 de ani. O asemenea vârstă conferă fiilor celor mai dăruiţi şi mai binecuvântaţi ai omului o aură biblică. Pe cel ce o poartă, o asemenea vârstă îl apropie de toate stihiile fără de vârstă; de văzduh, de apă, de foc şi de pământ. O asemenea vârstă îl apropie şi pe M. Sadoveanu (e numele unui om sau al unui stejar?) de toate stihiile ţării, cari, la rândul lor, şi ele îi ies întru întâmpinare, slăvindu-l".

Anul următor, la 19 octombrie, scriitorul Mihail Sadoveanu murea la locuinţa sa din strada Zambaccian nr. 15. Trei zile mai târziu, a fost înmormântat cu funeralii naţionale la Cimitirul Bellu, lângă Eminescu. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Explicaţie foto din deschidere: Imagine cu scriitorul Mihail Sadoveanu la Muzeul Memorial din municipiul Iaşi. 

Citește și:

• DOCUMENTAR: Mihail Sadoveanu, 140 de ani de la naştere - Opera marelui scriitor (5 noiembrie)

• DOCUMENTAR: Mihail Sadoveanu, 140 de ani de la naştere - Critici literari despre marele scriitor