"Dracula" este un roman horror, semnat de autorul irlandez Bram Stoker (1847-1912).

Textul a fost publicat în 1897, fiind bine primit de critică dar fără a avea un succes comercial notabil. Avea să atingă statutul de best-seller la începutul secolului XX, odată cu prima ecranizare, din 1922, intitulată "Nosferatu: O simfonie a groazei" ("Nosferatu: Eine Symphonie des Grauens") şi regizată de germanul F. W. Murnau.

Principalul factor care a propulsat pelicula în atenţia publicului a fost disputa legală iniţiată de văduva lui Stoker, Florence, care susţinea că producătorul filmului nu deţine dreptul de a transpune pe marile ecrane romanul soţului ei. În încercarea de a ocoli problemele juridice, scenaristul a schimbat numele mai multor personaje, Contele Dracula devenind Contele Orlok, interpretat de Max Schreck.

Romanul "Dracula" a rămas în istoria literaturii datorită Contelui vampir Dracula, devenit unul dintre cele mai faimoase personaje fictive, precum şi pentru popularizarea unor elemente de folclor şi superstiţii ce înconjoară mitul vampirului. Totuşi, nu este prima carte ce abordează această mitologie, poveşti cu strigoi ce se hrănesc cu sângele oamenilor adormiţi fiind imaginate cu mulţi ani înainte. Poemul "Mireasa din Corint" (1797) a lui Goethe şi romanele "Carmilla" (1871) al irlandezului Sheridan Le Fanu sau "Vampirul" ("The Vampyre", 1819) de John Polidori sunt doar câteva exemple.

Foto: (c) Bram Stoker / Facebook.com

Munca de documentare depusă de Stoker pentru realizarea romanului a durat aproximativ şapte ani, potrivit londonlibrary.co.uk. Printre lucrările consultate s-au aflat eseul "Superstiţii transilvănene" ("Transylvania Superstitions"), scris de autoarea scoţiană Emily Gerard în 1885 şi "În jurul Carpaţilor" ("Round about the Carpathians", 1878), semnată de britanicul Andrew Crosse.

Vlad Ţepeş, denumit şi Vlad Drăculea, care a domnit în Ţara Românească în anii 1448, 1456-1462 şi 1476, este deseori considerat principala sursă de inspiraţie pentru răufăcătorul cărţii lui Stoker. Însă, aşa cum a indicat Elizabeth Miller, expertă în opera şi viaţa lui Stoker, alături de numeroşi istorici, nu există similitudini între personajul istoric şi cel literar. Singura excepţie se găseşte în Capitolul 3 al cărţii, unde Stoker scrie în treacăt că personajul său s-ar fi luptat în trecut cu turcii.

Mai mult, în ciuda numelui, acesta are sensuri complet diferite în fiecare caz. În cazul lui Ţepeş, numele provine de la tatăl său, Vlad Dracul, care fusese primit în Ordinul Dragonului, ordin similar cu cel al Cavalerilor de Malta sau al Cavalerilor Teutoni. Înfiinţat de Sigismund de Luxemburg în 1387, Ordinul Dragonului era o societate militaro-religioasă, al cărei scop era apărarea creştinismului în faţa invaziei otomane. De la numele acestui ordin, au început sa apară derivaţii precum Dragulia, Dracea, Dracula, Drăculea. De cealaltă parte, Stoker urmăreşte imprimarea unei nuanţe diabolice personajului său.

Foto: (c) Bram Stoker / Facebook.com

Romanul "Dracula" narează încercarea aristocratului cu acelaşi nume de a se muta din Transilvania, în Anglia, pentru a găsi noi victime şi a răspândi blestemul vampirismului. Povestea începe cu întâmplările sinistre trăite de un avocat englez, Jonathan Harker, care ajunge în Transilvania, la castelul Contelui Dracula, pentru a facilita achiziţionarea de către acesta a unor proprietăţi în Londra. Contele este un gentleman desăvârşit, cu maniere alese, însă în jurul său pluteşte un aer de mister care iniţial îl intrigă pe Harker, apoi sfârşeşte prin a-l înfricoşa. Din statutul de musafir al castelului, avocatul înţelege că a devenit prizonier. Fiorii groazei se insinuează treptat în mintea lui Harker, pe măsură ce observă caninii lungi şi ascuţiţi ai contelui, buzele de un roşu-aprins, faptul că imaginea nu i se reflectă în oglindă, lăcomia acestuia când vede sângele avocatului care s-a rănit la bărbierit şi apariţia a trei surori demonice. În cele din urmă, Harker reuşeşte cu greu să scape cu viaţă din castel.

Urmează o cursă contra-cronomentru în care Harker, alături de logodnica, ulterior soţia sa Wilhelmina "Mina" Harker, de profesorul Abraham Van Helsing şi de doctorul John Seward încearcă să împiedice cumplitele planuri ale Contelui Dracula. Aceştia iau urma vampirului descoperind destinaţiile la care erau trimise sicrie umplute cu pământ transilvănean, în care Dracula trebuia să doarmă pentru a-şi regenera puterile. Dacă cei amintiţi au în arsenalul lor crucifixuri aurite, pâine sfinţită şi tradiţionalul usturoi, Dracula îşi poate controla victimele prin forţa gândurilor.

Cartea este scrisă în stil epistolar, fiind o colecţie de scrisori, jurnale personale şi articole de ziar, prezentate în ordine cronologică. Evenimentele imaginate au loc în Transilvania şi Anglia, între zilele de 3 mai şi 6 noiembrie ale aceluiaşi an.

Expoziţia 'Dracula - voievod şi vampir' expusă la Muzeul Naţional de Artă al României.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Există peste 200 de filme care îl au în prim-plan pe Contele Dracula, însă majoritatea se depărtează de firul narativ al cărţii şi introduc personajele noi. Romanul a inspirat piese de teatru şi operă, musicaluri, animaţii şi benzi desenate, jocuri pentru PC şi console.

Foto: (c) Bram Stoker / Facebook.com

Primul film autorizat bazat pe cartea lui Stoker este "Dracula", din 1931. Regizată de Tod Browning şi Karl Freund, cu Bela Lugosi în rol principal, pelicula este considerată o capodoperă a genului horror. În anul 2000, Biblioteca Congresului American a inclus filmul în Registrul Naţional de Film al SUA, considerând că este "semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic", arată loc.gov.

Christopher Lee a interpretat memorabil rolul lui Dracula în filmul omonim din 1958, regizat de Terence Fisher.

O altă ecranizare celebră este cea din 1992, cu titlul "Bram Stoker's Dracula". Regizat de Francis Ford Coppola, filmul are o distribuţie de zile mari, cu Gary Oldman în rolul contelui, Winona Ryder în rolul Minei, Anthony Hopkins în rolul lui Van Helsing şi Keanu Reeves în cel al lui Harker. Din patru nominalizări la Oscar, a triumfat la categoriile Cele mai bune costume, Cea mai bună editare de sunet şi Cel mai bun machiaj, potrivit oscars.org. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Simona Aruştei)