Virgil Traian Madgearu, economist, sociolog şi om politic, s-a născut la Galaţi, la 14 decembrie 1887, după cum se arată în volumul "Membrii Academiei române 1866/2003" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române).

A absolvit liceul la Galaţi. A urmat, apoi, cursurile Universităţii din Leipzig, unde, în 1911, a devenit doctor în ştiinţe economice şi financiare cu teza "Cu privire la dezvoltarea industrială a României"/"Zur industriellen Entwicklung Rumäniens". Şi-a continuat pregătirea la Londra. Este perioada din care datează şi apariţia primelor sale studii originale: "Naţionalitatea capitalului şi politica" şi "Primele trepte ale sistemului de fabrică".

Revenit în ţară (1912), a fost numit şef de serviciu la Casa Centrală a Meseriilor şi Asigurărilor Muncitoreşti şi apoi redactor-şef al publicaţiei "Monitorul Asigurărilor Muncitoreşti".

În 1916, prin Decretul Regal nr. 170 din 1 februarie, a fost numit profesor definitiv la Catedra (cursul) de "Studiul practic al întreprinderilor comerciale şi industriale, studiul transporturilor şi tarifelor", din cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti (AISCI), ţinând cel dintâi curs de ştiinţa întreprinderilor şi transporturilor. În anul 1925 a devenit profesor titular al Catedrei de Economie naţională şi apoi al Catedrei de Economie politică, în 1935. Totodată, a organizat şi a condus un seminar special pentru doctoranzi, pentru care a întocmit un îndrumar al desfăşurării lucrărilor pe tematica "Probleme ale agriculturii româneşti", potrivit lucrărilor "Istoria Palatului Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi oamenii ei" (Editura ASE, 2013) şi "Academia de Studii Economice din Bucureşti. Un secol de existenţă" (Editura ASE, 2013).

Împreună cu Ion Răducanu şi, după unele surse, cu Victor Slăvescu, a editat, în 1918, la Iaşi, revista de studii economice şi sociale "Independenţa economică" (a apărut până în 1947). Tot în 1918, şi tot la Iaşi, alături de Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan şi Ion Răducanu, a fondat Asociaţia pentru Studiu şi Reformă Socială, transformată ceva mai târziu, în 1921, în Institutul Social Român. Virgil Madgearu a devenit secretarul general al acestui institut. De asemenea, a fost organizator, împreună cu Ion Răducanu şi Victor Slăvescu, al Şcolii de Cooperaţie (1919). Prin grija sa, a luat fiinţă Institutul Românesc pentru Studiul Conjuncturii Economice (1935), iar împreună cu Ion Răducanu, Gromoslav Mladenatz şi Victor Slăvescu a organizat Şcoala Superioară de Tehnică şi Practică Comercială (1937).

Este autorul a numeroase lucrări în care analizează evoluţia, structura şi perspectivele economiei româneşti: "În chestiunea meseriaşilor" (1911); "Industria la domiciliu şi asigurările sociale" (1913); "Structura şi tendinţele băncilor populare în România" (1914); "Ocrotirea muncitorilor în România" (1915); "Studiul transporturilor în economia socială" (1916); "Organizarea comerţului exterior în epoca de tranziţie" (1919); "Ţărănismul" (1921); "Impozitul pe avere şi îmbogăţiţii de război" (1921); "Revoluţia agrară şi evoluţia clasei ţărăneşti" (1923); "Formarea şi evoluţia burgheziei române" (1925); "Orientarea agriculturii româneşti" (1931); "Înţelegerea economică a statelor dunărene" (1932); "Politica noastră financiară în cursul depresiunii economice" (1933); "Reorganizarea sistemului de credit" (1934); "Agrarianism, capitalism, imperialism. Contribuţii la studiul evoluţiei sociale româneşti" (1936); "Realitatea finanţelor publice româneşti" (1937); "La politique economique exterieure de la Roumanie 1927-1938" (1939); "Evoluţia economică românească după războiul mondial" (1940); "Studiul întreprinderilor comerciale şi industriale" (1944) etc.

Pe lângă activitatea didactică, s-a implicat intens şi în viaţa politică. A fost membru marcant şi secretar general al Partidului Ţărănesc, ulterior al Partidul Naţional Ţărănesc. A fost deputat (1919-1931 şi 1932-1938) şi a deţinut importante funcţii în stat: secretar general în Ministerul Industriei şi Comerţului (1918), ministru al Industriei şi Comerţului (1928-1929, 1930, 1932), al Finanţelor (1929-1930, 1932-1933), al Agriculturii şi Domeniilor (1930-1931), ad interim la Comunicaţii (1929).

Ca delegat al României la Societatea Naţiunilor şi la conferinţe economice internaţionale, a fost susţinător al cauzei ţărilor agrare afectate de depresiunea economică mondială, se precizează în lucrarea "Elita universitară din Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (1913-1940)" (Editura ASE, 2013).

Virgil Madgearu a fost asasinat, de Garda de Fier. A fost împuşcat de legionari, din motive politice, în pădurea Snagov, la 27 noiembrie 1940, în aceeaşi zi în care marele istoric Nicolae Iorga era omorât, tot de legionari, în pădurea Strejnic, lângă Ploieşti.

La 7 februarie 1941, în prima şedinţă a Consiliului profesoral prezidată de noul rector al AISCI, Eftimie Antonescu, s-a decis ca numele profesorilor Virgil-Traian N. Madgearu şi Nicolae Iorga să fie înscrise cu litere de aur pe tabla de marmură, pe care erau trecute numele altor membri ai corpului profesoral decedaţi, potrivit lucrării "Rectorii Academiei de Studii Economice din Bucureşti".

La 13 noiembrie 1990, a fost ales, post-mortem, membru al Academiei Române. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Irina Giurgiu)