Tadahiro Nomura a fost unul dintre cei mai cunoscuţi judoka ai Japoniei şi ai planetei. A fost singurul judoka din lume care a obţinut trei medalii de aur la trei ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice, conform sportsworld.nbcsports.com şi prabook.com.

S-a născut la 10 decembrie 1974, într-o familie de luptători dedicaţi judo-ului, în localitatea Koryo, prefectura Nara, Japonia. Bunicul său conducea o şcoală locală de judo, tatăl său a fost antrenorul campionului olimpic Shinji Hosokawa, iar unchiul său, Toyokazu Nomura, a câştigat aurul olimpic la Jocurile Olimpice din 1972, potrivit olympicchannel.com şi prabook.com.

La trei ani a păşit pe tatami în clubul bunicului său, la început ca un joc alături de prietenii săi, pentru ca ulterior să îmbrăţişeze acest sport şi să găsească o permanentă oportunitate în practicarea tehnicilor cu fratele său mai mare.

S-a înscris la Universitatea Tenri şi s-a alăturat lotului antrenat de tatăl său acolo. A lucrat mai mult pe deprinderea tehnicilor cu cel de-al doilea antrenor al clubului.

Tadahiro Nomura avea doar 21 de ani la ediţia din 1996 a Jocurilor Olimpice, însă nu era considerat de comitetul de selecţie pe deplin pregătit pentru a face parte din echipa olimpică niponă. În campionatele de judo, desfăşurate în luna aprilie a acelui an, Tadahiro Nomura l-a învins, în cadrul diviziei, pe campionul mondial din 1993 al categoriei de 60 de kg, ceea ce i-a conferit automat prezenţa în echipa olimpică a Japoniei pentru Atlanta.
 

Foto: (c) 3.bp.blogspot.com 

A mers la Jocurile Olimpice având mai degrabă calitatea de ''challenger'', ceea ce s-a transpus într-unul din cele mai grele culoare pe tabloul competiţional. În runda 32 l-a învins pe luptătorul din Honduras, pentru ca ulterior să se confrunte cu judoka rus Nikolay Ozhegin, cel care era deţinătorul titlului de campion mondial la acel moment. A fost o confruntare strânsă, dar Nomura l-a învins şi a mers mai departe pe tabloul competiţional. L-a învins, în sferturi, pe algerianul Amar Meridja, care avea să fie unul dintre cei mai buni judoka africani ai generaţiei sale prin câştigarea a opt titluri africane. A urmat meciul cu puternicul luptător din Mongolia, Dorjpalamyn Narmandakh, pe care l-a învins, însă acesta din urmă avea să câştige bronzul la acea ediţie. În finală, l-a întâlnit pe campionul european, italianul Girolamo Giovinazzo. Tadahiro Nomura a folosit tehnica care avea să îl facă celebru - proiectarea adversarului peste umăr - ''seoi nage'', obţinând astfel primul său aur olimpic, conform prabook.com şi olympic.org. În total, în patru din cele cinci meciuri a obţinut victoria prin ippon, inclusiv în finală.

În 1997, repetă performanţa de campion al Japoniei, pentru ca în acelaşi an să meargă la Paris şi să obţină medalia de campion mondial, învingând în finală pe georgianul Giorgi Revazishvili cu procedura sa cunoscută - ''seoi nage''.

Şi această reuşită, alături de medalia olimpică, l-a propulsat pe tabloul mondial al judo-ului printre favoriţii categoriei pentru viitoarele competiţii. A fost considerat un favorit pentru Jocurile Olimpice de la Sydney. A obţinut patru victorii în patru meciuri, luptând în finală împotriva campionului Asiei, sud-coreeanul Bu-Kyung Jung. Suporterii niponi au creat o atmosferă incredibilă, meciul disputându-se la doar câteva minute după victoria compatriotului lui Tadahiro, Ryoko Tamura. Paisprezece secunde au fost suficiente pentru Tadahiro Nomura să obţină prin ippon ce de-al doilea său aur olimpic, potrivit www.olympic.org.

În puternicul circuit nipon de judo, întâietatea lui Nomura, în cadrul categoriei, a fost provocată de apariţia unui rival serios pe tatami, Kazuhiko Tokuno, care avea să îl învingă, în 1999, şi să devină astfel reprezentantul Japoniei la Campionatele Mondiale, unde acesta din urmă a obţinut medalia de argint.

A urmat o perioadă de pauză în cariera competiţională a lui Tadahiro Nomura, însă pasiunea sa pentru judo a primat, se întoarce pe tatami, în 2003, şi câştigă competiţiile naţionale, pentru a patra oară în cariera sa, se califică pentru Campionatele Mondiale de la Osaka din acelaşi an. În faţa propriului public, la Osaka, pierde, în confruntarea cu luptătorul tunisian Anis Lounifi. Obţine însă medalia de bronz care-i asigură participarea la Jocurile Olimpice din 2004. În finala de la Atena, Nomura luptă împotriva georgianului Nestor Khergiani. A punctat, printr-un ''yuko'', şi şi-a apărat, până la final, avantajul pe tabelă, cucerind al treilea titlu olimpic consecutiv. A intrat, astfel, în istoria judo-ului mondial ca primul luptător ce reuşeşte această perfomanţă. La aceeaşi ediţie a Jocurilor Olimpice, un atlet nipon a obţinut medalia de aur.

Îşi exprimă intenţia să se pregătească pentru participarea la o nouă ediţie a Jocurilor Olimpice, anunţă însă, în vara lui 2008, că semnalele primite de la corpul său, pe fondul numeroaselor accidentări cu care s-a confruntat în carieră, indică, mai degrabă, necesitatea retragerii din viaţa competiţională. Continuă să se pregătească pe tatami, şi câştigă, în 2013, Open-ul Elveţiei. Retragerea sa a însemnat încheierea unei cariere extraordinare de 18 ani, pe plan naţional şi internaţional, motivată consistent drept una dintre cele mai bune din istoria judo-ului.

Majoritatea luptătorilor de judo folosesc, în timpul confruntărilor competiţionale, câteva tehnici pe care le stăpânesc extraordinar din repertoriul lor bogat. La nivel mondial sunt puţini judoka ce reuşesc să puncteze şi să câştige definitiv meciul prin procedee de proiectare a adversarului şi de combinare a tehnicilor folosite în picioare şi la sol. Tadahiro Nomura a fost un judoka înzestrat cu un evantai extins de calităţi şi creativ, putând oricând puncta decisiv cu orice tip de proiectare, conform www.thefight-site.com.

Pentru iubitorii de judo, Tadahiro Nomura va rămâne în galeria celor care au încântat la cel mai înalt nivel pe tatami, alături de Yamashita, Riner, Uchishiba, Tani, Koga sau Iliadis, potrivit www.thefight-site.com. AGERPRES/(Documentare - Liviu-Ioan Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Gabriela Badea) 

Sursa fotografiei din deschidere: (c) www.judoinside.com