Scriitorul britanic Sir Arthur Conan Doyle, creatorul celebrului personaj Sherlock Holmes, a murit la 7 iulie 1930, în urma unui atac de cord, notează https://www.arthurconandoyle.com/.

Arthur Ignatius Conan Doyle s-a născut la 22 mai 1859, la Edinburgh, Scoţia, tatăl său provenind dintr-o familie prosperă. În familia sa erau, însă, puţini bani şi cu atât mai puţină armonie din cauza exceselor şi comportamentului dezordonat al tatălui său, care suferea de alcoolism. Descrierea emoţionantă a lui Arthur despre influenţa benefică a mamei sale este descrisă în autobiografia sa: "În copilăria mea timpurie, în măsura în care îmi amintesc orice, poveştile vii pe care mi le-ar spune ies în evidenţă atât de clar, încât ascund faptele reale din viaţa mea." (https://www.arthurconandoyle.com/)

La 9 ani, rudele bogate ale familiei l-au trimis la un internat iezuit din Anglia. În acei ani dificili, Arthur a devenit conştient de faptul că avea talent la povestit. Deseori se afla înconjurat de colegii săi care ascultau şi se minunau de poveştile uimitoare pe care le inventa. A absolvit în 1876, la vârsta de 17 ani. Chiar dacă tradiţia familiei impunea urmarea unui cariere artistice, Arthur s-a decis să urmeze una medicală. În anii de studenţie, persoana care l-a impresionat şi influenţat cel mai mult a fost unul dintre profesorii săi, dr. Joseph Bell, un maestru al observaţiei, logicii, deducţiei şi diagnosticului. Toate aceste calităţi s-au regăsit ulterior în persoana celebrului detectiv Sherlock Holmes.

Printre primele sale povestiri se află "The Mystery of Sasassa Valley", publicată de "Chamber's Journal" din Edinburgh, în 1879, urmată de "The American Tale" publicată de London Society. În 1880, a publicat o poveste intitulată "The Surgeon of Gaster Fell". Aventura pe care trăit-o la 20 de ani, la bordul vaporului de vânătoare Hope, care a ajuns la Cercul Arctic, a "trezit sufletul unui rătăcitor", care şi-a găsit drumul în romanul "The Captain of the Pole-Star", o colecţie de poveşti ciudate pline de mister, despre călătorii pe mare, naufragii, amnezie, dragoste pierdută, furturi, comedie şi basme, potrivit https://www.goodreads.com/.

În 1881 a obţinut licenţa în medicină şi chirurgie. Cu acest prilej, a scris un scheci plin de umor, intitulat "Licensed to Kill". S-a angajat ca ofiţer medical pe vaporul cu aburi "Mayumba", care naviga între Liverpool şi coasta de vest a Africii. Nemulţumit, la întoarcere şi-a dat demisia. Ulterior, s-a îndreptat spre Portsmouth, unde şi-a deschis propriul cabinet. În următorii ani, tânărul şi-a împărţit timpul între a fi un bun doctor şi a deveni un scriitor recunoscut. În august 1885, s-a căsătorit cu tânăra Louisa Hawkins, cu care a avut doi copii, pe Mary şi Kingsley.

În martie 1886, Conan Doyle a început să scrie romanul care i-a adus recunoaşterea mult-dorită. Iniţial s-a numit "A Tangled Skein", Sheridan Hope şi Ormond Sacker fiind cele două personaje principale. Doi ani mai târziu, romanul a fost publicat în Beeton's Christmas Annual, sub titlul "A Study in Scarlet", cu nemuritoarele personaje - detectivul Sherlock Holmes şi Dr. Watson. A urmat romanul istoric de aventură "Micah Clarke" (1889), preferatul autorului, care s-a bucurat de aprecieri, astăzi uitat. În aceeaşi perioadă, a scris o poveste stranie despre viaţa de apoi a trei călugări budişti intitulată "The Mystery of Cloomber", care a marcat fascinaţia autorului pentru paranormal şi spiritualism, potrivit https://www.arthurconandoyle.com/.

Surprinzător, în acel moment, Conan Doyle era un scriitor mai cunoscut în Statele Unite ale Americii decât în Regatul Unit. În august 1889, Joseph Marshall Stoddart, editorul şef al revistei lunare "Lippincott" din Philadelphia a sosit la Londra pentru a lansa ediţia britanică a revistei sale. L-a invitat pe Conan Doyle la o cină la elegantul Hotel Langahm (deseori amintit în poveştile cu detectivul Sherlock Holmes) şi i-a cerut să scrie o nuvelă, care a fost publicată în Anglia şi în SUA, în februarie 1890. Romanul "The Sign of Four" a contribuit la aşezarea lui Sherlock Holmes şi a creatorului său, Arthur Conan Doyle, pentru totdeauna în analele literaturii. Reprezentatul său A. P. Watt a încheiat un acord cu revista "The Strand" pentru a publica aventurile lui Sherlock Holmes. "Imaginea" lui Holmes a fost creată de ilustratorul Sidney Paget, avându-l drept model pe fratele său Walter. Această colaborare a durat multe decenii şi a contribuit la recunoaşterea mondială a autorului, a revistei şi a artistului.

În mai 1891, s-a îmbolnăvit grav de gripă, fapt care l-am făcut să realizeze că trebuie să aleagă între meseria de doctor şi cea de scriitor. A renunţat la a mai practica medicina. În 1893, în ciuda sfaturilor primite, autorul a decis să nu mai scrie despre aventurile lui Sherlock Holmes. În "The Final Problem" (1893), Sherlock Holmes şi profesorul Moriarty îşi găsesc sfârşitul în apele cascadei Reichenbach. Ca urmare, douăzeci de mii de cititori şi-au retras abonamentele de la revista "The Strand". Conan Doyle s-a scufundat într-o activitate şi mai intensă, care însă a făcut să nu observe starea de sănătate a soţiei sale.

Louisa, diagnosticată cu tuberculoză, şi moartea tatălui său, au fost lucruri care l-au tulburat pe Conan Doyle, fascinaţia pentru "viaţa de dincolo de văl" crescând. Înscrierea sa în Societatea pentru Cercetarea Psihică a fost considerată drept o declaraţie publică a interesului şi credinţei pentru paranormal. După cum îi spunea Sherlock Holmes lui Watson, "munca este cel mai bun antidot al întristării...", Conan Doyle a acceptat să meargă în Statele Unite pentru a susţine o serie de prelegeri. Turneul început la New York în septembrie 1894, continuat în peste 30 de oraşe, a fost un succes. La întoarcerea în Anglia, începând din 1896 şi până în 1903 a publicat, în paginile revistei "The Strand", poveştile brigadierului Gerard, ofiţer în armata napoleoniană. Au fost publicate apoi în două volume: "The Exploits of Brigadier Gerard" (1896) şi "The Adventures of Brigadier Gerard" (1903). ultima povestire - "The Marriage of the Brigadier" - a fost publicată în 1910.

S-a oferit voluntar ca medic în războiul Boer şi a navigat în Africa în februarie 1900. Acolo, în loc să lupte cu gloanţele, Conan Doyle a trebuit să ducă o luptă aprigă împotriva microbilor. În cele câteva luni petrecute în Africa, a văzut că majoritatea soldaţilor şi a membrilor personalului medical mureau din cauza febrei tifoide nu a rănilor de război. "The Great Boer War", o cronică de 500 de pagini, publicată în octombrie 1900, a fost o capodoperă a erudiţiei militare. Nu a fost doar un raport al războiului, ci şi un comentariu abil şi bine informat despre unele dintre deficienţele organizatorice ale forţelor britanice de la acea vreme.

Întors în Anglia, a intrat în politică şi a candidat pentru un loc în Central Edinburgh. A pierdut, însă, alegerile şi s-a întors la Londra, unde a continuat să scrie. Primul episod al noului roman "The Hound of the Baskervilles" (1902) a fost publicat, spre încântarea cititorilor înfocaţi, în paginile revistei "The Strand", în august 1901.

În 1902, regele Edward al VII-lea l-a înnobilat pe Conan Doyle, cu titlul "Sir" pentru serviciile sale aduse Coroanei în timpul Războiului Burilor. În 1903, revista "The Strand" a început să publice în serial colecţia de scurte povestiri "The Return of Sherlock Holmes".

O nouă tentativă de a intra în politică a avut loc în 1906, fără sorţi de izbândă. În acelaşi an, în iulie, Louisa - soţia lui - a murit în braţele sale. După o perioadă în care a avut de înfruntat o gravă depresie, Conan Doyle s-a recăsătorit cu Jean Leckie, la 18 septembrie 1907, după nouă ani de iubire clandestină. S-au mutat împreună cu copiii, pe care îi avea cu Louisa, într-o nouă casă numită "Windlesham", în Sussex. Aici s-au născut alţi trei copii - băieţii Denis (în 1909), Adrian (în 1910) şi fetiţa Jean (în 1912).

Un nou erou - profesorul excentric Challenger numit de propria soţie "o persoană perfect imposibilă" - şi-a făcut apariţia în urma publicării romanului de aventuri "The Lost World" (1912). Cu toate că profesorul Challenger era opusul lui Sherlock Holmes, romanul a avut un succes imediat. L-a implicat pe profesor într-o aventură plină de umor alături de alte personaje, într-o regiune misterioasă a Americii de Sud, descoperind fauna şi flora preistorică. Au urmat alte patru romane: "The Poison Belt" (1913), "The Land of Mist" (1926), "When The World Screamed" (1928) şi "The Disintegration Machine" (1929).

Opera sa include, pe lângă cele 60 de povestiri cu detectivul Sherlock Holmes, aproape 200 de romane, scurte povestiri, poeme, cărţi istorice şi pamflete: "The Stark Munro Letters" (1895), "The Tragedy of the Korosko" (1898), "The Valley of Fear" (1915), "The British Campaign in France and Flanders" (1916), "Sherlock Holmes", "His Last Bow" (1917), "The Coming of Fairies" (1922), "The History of Spiritualism" (colecţie de eseuri despre spiritualism) (1926), "The Casebook of Sherlock Holmes" (1927). Dintre piesele de teatru amintim: "Jane Annie or the Good Conduct prize" (1893), "The Story of Waterloo" (1907), "The Speckled Band" (1912), "Sherlock Holmes" (1922, în care a jucat faimosul actor american William Gillette). Între pamfletele sale se remarcă: "The Case of Oscar Slater" (1912), "To Arms!" (1914), "Great Britain and the Next War" (1914), "Spiritualism and Rationalism" (1920), "The Early Christian Church and Modern Spiritualism" (1925). A publicat, de asemenea, o serie de scrisori şi articole în mai multe publicaţii.

Cărţile pline de aventuri şi mister ale scriitorului Sir Arthur Conan Doyle au fost transpuse, încă de la începutul anilor 1900, pe marele ecran, apoi, pe scenele de teatru şi, mai târziu, în producţii de televiziune. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)