Al 14-lea lider spiritual tibetan Dalai Lama s-a născut la 6 iulie 1935, în familia unor agricultori din satul Taktser, în nord-estul regiunii care acum face parte din Republica Populară Chineză. Dalai Lama, cu numele spiritual Tenzin Gyatso, se autodescrie drept un simplu călugăr budist, notează site-ul www.dalailama.com.

La vârsta de doi ani, Lhamo Dhondup, aşa cum se numea atunci, a fost recunoscut ca ''reîncarnarea liderului anterior Dalai Lama, Thubten Gyatso''. Copilul a fost minuţios verificat şi instruit religios, înainte de a fi întronat oficial, în 1950, ca cel de-al 14-lea Dalai Lama (care înseamnă ''Ocean de înţelepciune'').

A început educaţia monastică la vârsta de şase ani şi a obţinut diploma Geshe Lharampa (doctorat în filosofie budistă), când avea 25 de ani, conform datelor biografice publicate pe pagina Premiilor Nobel (www.nobelprize.org). Educaţia sa a avut la bază cinci materii principale (artă şi cultură tibetană, sanscrită, medicină şi filosofie budistă) şi cinci secundare (poezie, muzică şi artă dramatică, astrologie, compoziţie şi frazeologie, respectiv sinonimie). La 24 de ani, a susţinut teste preliminare la trei universităţi monastice (Drepung, Sera şi Ganden), iar examinarea finală a susţinut-o la Jokhang, Lhasa, în timpul sărbătorii anuale de rugăciune Monlam, absolvind cu onoruri, potrivit sursei citate.

În 1950, Sfinţia Sa a fost chemat pentru a-şi asuma puterea politică deplină ca şef de stat şi de guvern când Tibetul era sub ameninţarea Republicii Populare Chineze. În 1954, a mers la Peking să discute cu Mao Tse-Tung şi alţi lideri chinezi. În 1956, în timp ce vizita India pentru a lua parte la a 2500-a sărbătoare Buddha Jayanti- ''aniversarea lui Buddha'', a participat la o serie de întâlniri cu premierul Indiei, Jawaharlal Nehru, şi cu cel al Chinei, Zhou Enlai, pe tema deteriorării situaţiei din Tibet. După răscoala nereuşită a populaţiei tibetane, Dalai Lama a părăsit Lhasa, capitala Tibetului, iar în 1959, a fost forţat să se exileze în India, după ocuparea militară a Tibetului, ce avea să devină Regiunea Autonomă Tibet. Din 1960, a locuit în oraşul indian Dharamsala, supranumit şi ''micul Lhasa'', scaunul guvernului tibetan în exil, potrivit www.nobelprize.org.

Din exil, Administraţia Centrală Tibetană condusă de Dalai Lama a făcut apel la Organizaţia Naţiunilor Unite în problema Tibetului, Adunarea Generală a ONU adoptând trei rezoluţii pe această temă în 1959, 1961 şi 1965, aminteşte www.dalailama.com.

În 1989, Dalai Lama a primit Premiul Nobel pentru Pace, în semn de recunoaştere şi apreciere pentru propunerile sale constructive în soluţionarea conflictelor internaţionale, a problemelor legate de drepturile omului şi de protecţia mediului înconjurător. Comitetul Nobel Norvegian a evidenţiat că ''Dalai Lama, în efortul său de eliberare a Tibetului, s-a opus în mod consecvent folosirii violenţei''. ''În schimb, a militat pentru soluţii paşnice bazate pe toleranţă şi respect reciproc, astfel încât să fie păstrată moştenirea istorică şi culturală a poporului său'', anunţa comunicatul de presă publicat de Comitetul Nobel.

În iunie 1992, a avut loc un dialog între Dalai Lama şi guvernul de la Beijing. Un an mai târziu, Beijingul a permis ca prima delegaţie oficială a lui Dalai Lama să viziteze capitala chineză. Spre deosebire de predecesorii săi, Tenzin Gyatso s-a întâlnit şi cu mulţi oficiali vestici şi a vizitat peste 67 de ţări de pe şase continente.

De asemenea, s-a întâlnit cu papa Paul al VI-lea, la Vatican, în 1973, şi cu papa Ioan Paul al II-lea în 1980, 1982 şi 1988. În timpul călătoriilor peste hotare, Dalai Lama şi-a exprimat dorinţa puternică pentru o mai bună înţelegere şi respect între credinţele diferite ale lumii. ''Necesitatea unor relaţii simple de la om la om devine din în ce mai urgentă... Astăzi, lumea este mai mică şi mai interdependentă. Problemele unei naţiuni nu mai pot fi rezolvate în totalitate de către ea singură. Astfel, fără un simţ al responsabilităţii universale, supravieţuirea noastră este ameninţată. În mod esenţial, responsabilitatea universală înseamnă sensibilitate pentru suferinţa altor popoare, aşa cum simţim şi pentru al nostru. Înseamnă conştientizarea că, până şi duşmanul nostru este motivat pe deplin de cursa către fericire. Trebuie să recunoaştem că toate fiinţele vor acelaşi lucru ca şi noi. Aceasta este calea să obţinem o înţelegere adevărată, neîngrădită de consideraţii artificiale'', spunea Dalai Lama, citat în lucrarea ''Les Prix Nobel. The Nobel Prizes 1989'', Stockholm, 1990.

În martie 2011, Dalai Lama a trimis o scrisoare parlamentului tibetan în exil solicitând să transfere puterea politică. Potrivit Cartei Tibetanilor în exil, Dalai Lama era considerat şeful statului. Anunţul istoric avea să aducă un final pentru autoritatea duală - spirituală şi politică - a lui Dalai Lama şi o revenire la tradiţia anterioară, a primilor patru Dalai Lama, care au fost doar lideri spirituali ai Tibetului, potrivit www.dalailama.com. La 29 mai 2011, Dalai Lama a semnat legea transferului puterii temporale către un lider ales în mod democratic, decizie care a pus capăt unei tradiţii de 368 de ani. La 24 septembrie 2011, s-au trasat reguli clare pentru recunoaşterea următorului Dalai Lama.

A primit peste 150 de premii, titluri onorifice, distincţii, ca semn de recunoştinţă pentru mesajul cuprinzător pentru pace, non-violenţă, înţelegere inter-religioasă, responsabilitate universală şi compasiune. A semnat ca autor sau co-autor peste 110 lucrări.

De la mijlocul anilor '80, poartă dialoguri cu oamenii de ştiinţă, în principal în domenii precum psihologia, neurobiologia, fizica cuantică şi cosmologia. Acest lucru a condus la o colaborare istorică între călugării budişti şi renumiţi cercetători cu scopul de a ajuta oamenii să-şi găsească liniştea sufletească şi a avut ca rezultat şi introducerea ştiinţei moderne în instituţiile monastice tibetane restabilite în exil, evidenţiază site-ul www.dalailama.com.

''Am crezut întotdeauna că este mult mai bine să ai o varietate de religii, o varietate de filosofii, decât o singură religie sau filosofie. Acest lucru este necesar din cauza diferitelor dispoziţii mentale ale fiecărei fiinţe umane. Fiecare religie are anumite idei şi tehnici unice, iar învăţarea lor nu poate decât să îmbogăţească propria credinţă'', mai consideră Dalai Lama. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)