Considerat unul dintre cei mai mari poeţi ai vremii sale şi ultimul mare prozator al epocii victoriene, scriitorul englez Thomas Hardy s-a născut la 2 iunie 1840, la Upper Bockhampton, în Comitatul Dorset, ale cărui tradiţii şi peisaje le-a ilustrat în opera sa.

A început studiile la o şcoala locală, unde a învăţat latina şi franceza, şi-a îmbogăţit cunoştinţele studiind singur greaca şi germana şi citind un număr mare de cărţi.

În 1856, a intrat ca ucenic la un arhitect din Rochester. Deşi a început de timpuriu să scrie versuri şi eseuri, sfătuit de prieteni, nu a abandonat arhitectura. În 1862, a plecat la Londra, unde a studiat arhitectura gotică cu A.W. Blomfield şi unde a fost atât de preocupat de cariera de arhitect, încât a obţinut o medalie şi un premiu din partea Institutului Regal al Arhitecţilor Britanici şi a Asociaţiei Arhitecţilor, potrivit însemnărilor din volumul "Dicţionar al Literaturii Engleze" (Editura "Ştiinţifică", Bucureşti, 1970).

Prima sa lucrare literară, o schiţă umoristică intitulată "How I Built Myself a House" (1865), a fost publicată în "Chamber's Journal", în 1867. Hardy s-a reîntors în Dorset, unde a continuat să lucreze ca arhitect şi unde a început să scrie prima sa nuvelă, "The Poor Man and the Lady" (1867), al cărei manuscris l-a distrus la îndemnul scriitorului George Meredith. Acesta l-a sfătuit să construiască o intrigă mai complicată, făcând uz de mai mult neprevăzut, urmarea fiind romanul "Desperate Remedies" (1871), apoi a fost editat "Under the Greenwood Tree" (1872).

Romanul "A Pair of Blue Eyes" (1873) împleteşte tragedia cu ironia şi idealizează dragostea. "Far from the Madding Crowd" (1874), considerat o primă capodoperă, a fost publicată anonim în "The Cornhill Magazine". Au urmat apoi "The Hand of Ethelberta" (1876) şi "The Return of the Native" (1878), cea mai sumbră operă a sa.

Între 1880 şi 1896, a scris romanele "The Trumpet-Major" (1880), "A Laodicean" (1881), "Two on a Tower" (1882), "The Mayor of Casterbridge" (1886), "The Woodlanders" (1887).

"Tess of the d'Urbervilles" (1891) este opera sa cea mai cunoscută, dar care a stârnit dezaprobarea publicului contemporan cu autorul, lezat în concepţiile sale absurde despre puritate şi vinovăţie, de destinul tragic şi măreţia eroinei. Nici "Jude the Obscure" (1895) nu a fost bine primit de către public, din cauza fatalismului amar de care este străbătut. Descurajat de reacţia publicului, Hardy a renunţat să mai scrie romane.

Următoarea sa lucrare a fost o operă fantastică intitulată "The Well-Beloved" (1897). Schiţele şi nuvelele sale au apărut în volumele "Povestiri din Wessex" (1888), "A Group of Noble Dames" (1891), "Life's Little Ironies" (1894) şi "A Changed Man and Other Tales" (1913). Ca şi romanele, ele se caracterizează printr-un ton de amărăciune şi pesimism. Tragismul lui Hardy a fost comparat cu concepţia tragică a lui Eschil. Natura în opera sa este elementul veşnic, măreţ şi calm, indiferent la suferinţă, dar dătător de viaţă. După 1896, Hardy s-a dedicat în întregime poeziei.

O vizită pe câmpul de luptă de la Waterloo l-a inspirat să scrie "The Dynasts" vol. I (1903), vol. II (1906), vol. III (1908), dramă epică în versuri albe, constând din trei părţi, 19 acte şi 130 de scene, în care descrie războaiele napoleoniene, potrivit www.poetryfoundation.org.

Scriitorul a mai scris o singură operă dramatică, ''The Famous Tragedy of the Queen of Cornwall'' (1923), o dramatizare a legendei lui Tristan şi Isolda.

Poeziile sale, în număr de aproape 1.000, au apărut în volumele intitulate "Wessex Poems and Other Verses" (1898), "Poems of the Past and the Present" (1901), "Time's Laughingstocks and Other Verses" (1910), "Satires of Circumstance" (1914), "Late Lyrics and Earlier with Many Other Verses" (1922), "Human Shows, Far Phantasies, Songs and Trifles" (1925) şi "Winter Words in Various Moods and Metres" (1928), potrivit însemnărilor din Dicţionar al Literaturii Engleze.

Thomas Hardy s-a bucurat în timpul vieţii de apreciere, în ciuda revoltei pe care ultimele sale romane au stârnit-o în rândurile publicului larg. În secolul al XX-lea, multe dintre operele sale au fost ecranizate. A murit la 11 ianuarie 1928. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Ady Ivaşcu)