''Căile Ferate Române'' (CFR), ca instituţie, a fost fondată în anul 1880, iar prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 1854, potrivit site-ului www.cfr.ro.

Astfel, la 11 aprilie 1880, a luat fiinţă primul organism de conducere centralizată a acestui domeniu de activitate, prin fondarea "Căilor Ferate Române". Prin legea pentru răscumpărarea de către statul român a liniilor aparţinând Societăţii Acţionarilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 23 din 29 ianuarie 1880, statul trebuia să preia, până la 1 mai 1880, administrarea şi exploatarea ''drumului de fier'', în acest scop fiind creată ''Direcţiunea Princiară a Căilor Ferate Române''. Pe baza acestei legi, la 11/23 aprilie 1880, a fost promulgat Decretul Princiar nr. 1.248, prin care se înfiinţa respectiva direcţiune.

Iniţial, în decembrie 1879 şi ianuarie 1880, Parlamentul a votat răscumpărarea liniilor construite şi administrate de consorţiul Strousberg şi, apoi, de ''Noua Societate a Acţionarilor CFR'', şi astfel a luat fiinţă la 11/23 aprilie 1880 prima direcţie a CFR, constituită de inginerii Kalinderu, Eugeniu Stătescu şi Şt. I. Fălcoianu.

Generalul inginer Ştefan Kalinderu (1835-1905) a fost primul conducător al Direcţiunii Princiare a Căilor Ferate Române şi a deţinut funcţia de director general al acesteia de la 11 aprilie 1880 până la 15 aprilie 1883.

Pe actualul teritoriu al României, prima linie a fost deschisă pe 20 august 1854 şi făcea legătura între Oraviţa (Banat) şi Baziaş, un port la Dunăre. Având o lungime de 62,5 km, linia a fost folosită iniţial doar pentru transportul cărbunelui. Începând cu 12 ianuarie 1855, linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a Imperiului Austriac. Relaţia Oraviţa - Baziaş a fost deschisă şi pentru traficul de pasageri la 1 noiembrie 1856, după ce au fost efectuate diverse îmbunătăţiri tehnice la linie, conform consemnărilor din volumul ''File de istorie feroviară'', publicat de CFR.

Între 1864 şi 1880, diverse căi ferate au fost construite pe teritoriul Principatelor Unite. Compania engleză John Trevor-Barkley a început construcţia liniei Bucureşti - Giurgiu la 1 septembrie 1865, care a fost deschisă pentru trafic la 26 august 1869 şi a fost prima linie construită pe teritoriul românesc din acel timp.

În septembrie 1866, Parlamentul a aprobat construcţia unei linii de cale ferată de 915 km, de la Vârciorova până la Roman, care să treacă prin Piteşti, Bucureşti, Buzău, Brăila, Galaţi şi Tecuci, toate oraşe importante la acea vreme. Costul construcţiei era de 270.000 de franci de aur pe kilometru şi construcţia a fost încredinţată consorţiului german Strousberg. Linia a fost deschisă în mai multe etape. La 27 decembrie 1870 s-a deschis provizoriu linia Bucureşti-Buzău-Brăila-Galaţi-Tecuci-Roman, construită de acelaşi consorţiu german. În primăvara anului 1871, o parte a liniei a fost distrusă de ploi, ceea ce a dus la întreruperea circulaţiei. În consecinţă, Guvernul Român a refuzat ''plata cuponului pe ianuarie 1871'', compania Strousberg fiind înlocuită cu ''Noua Societate a Acţionarilor CFR''. Primul tronson: Piteşti - Bucureşti - Galaţi - Roman, a fost deschis la 13 septembrie 1872, iar tronsonul Vârciorova - Piteşti pe 9 mai 1878. Linia Vârciorova - Roman a fost o parte importantă a infrastructurii feroviare, deoarece făcea legătura între extremităţile ţării, realizând o conexiune importantă pentru călători şi marfă între oraşe importante ale Regatului României.

La 10 septembrie 1868, s-a pus piatra de temelie a Gării de Nord din Bucureşti.

La finele anului 1879, liniile de cale ferată însumau în Muntenia, Moldova şi Dobrogea 1.377,5 kilometri (aparţinând la şapte concesiuni străine), în Transilvania şi Banat 1.656 kilometri, iar în Bucovina 41 kilometri.

În 1918, Regatul României s-a unit cu Transilvania, Banat, Basarabia şi Bucovina pentru a forma România Mare. Ca urmare, toate căile ferate din aceste regiuni, care au aparţinut Austro-Ungariei şi Rusiei înainte de unire, au intrat în proprietatea CFR. Odată cu acestea a intrat în proprietatea CFR şi Uzina de la Arad, care a început să fabrice numeroase tipuri de vagoane şi locomotive pentru CFR.

În această perioadă, au fost dublate mai multe tronsoane de cale ferată, pentru a permite traficul simultan în ambele sensuri şi deci un trafic mai mare. Prima linie dublată fusese deschisă la 25 ianuarie 1895 pe distanţa de 14 km dintre Iaşi şi Leţcani, cu scopul de a facilita lucrările de construcţie a liniei Iaşi - Dorohoi.

În prezent, reţeaua de căi ferate din România are o lungime totală de 20.077 km de linii, fiind a şaptea reţea ca mărime din Uniunea Europeană. Liniile sunt conectate prin 20.070 aparate de cale echivalente. Reţeaua cuprinde 17.945 de poduri şi podeţe, 176 de tuneluri şi 11.473 km terasamente, menţionează www.cfr.ro. AGERPRES/ (Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Irina Giurgiu)