Alexandru Rosetti, lingvist şi filolog, s-a născut la 20 octombrie 1895, în Bucureşti. Studiile liceale le-a urmat la Liceul ''Gheorghe Lazăr'' din Bucureşti, apoi a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti.

În 1920, la terminarea cursurilor universitare, a publicat prima sa lucrare, "Colindele religioase la români", potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003). Şi-a continuat pregătirea la Sorbona, iar în 1926 şi-a susţinut, la Ecole Pratique des Hautes Etudes, teza de doctorat cu lucrarea "Recherches sur la phonetique du roumain du XVe siecle. Lettre de Bistritza", distinsă cu Premiul "Bibesco" al Societăţii de Lingvistică din Paris (1927).

Începând din 1928 a desfăşurat o prestigioasă activitate didactică, fiind conferenţiar (1928-1932) la Catedra de Fonetică Generală, profesor (1932-1965) la Catedra de Limbă Română a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti, al cărei rector a fost între 1946 şi 1948. De numele său se leagă înfiinţarea Centrului de Cercetări Fonetice şi Dialectale din Bucureşti, al cărui director a fost între 1961-1970, precum şi al publicaţiei "Bulletin Linguistique" (1933) pe care a condus-o până în 1948. A fost redactor responsabil al revistelor "Studii şi Cercetări Lingvistice" (1957-1961), "Revue Roumaine de Linguistique" (din 1964), "Fonetică şi Dialectologie" (1958-1971), "Cahiers de Linguistique Theorique et Appliquee'' (din 1962).

A fost director al Editurii "Cultura Naţională" (1930-1935) şi al Editurii Fundaţiilor Regale (1933-1945). În 1928 a inaugurat la Universitatea din Bucureşti cursuri de fonetică şi a înfiinţat un laborator de fonetică experimentală. Împreună cu Alexandru Graur a făcut cea dintâi prezentare sistematică a fonologiei limbii române, în lucrarea "Esquisse d'une phonologie du roumain" (1938). Lucrarea sa fundamentală o constituie "Istoria limbii române" (6 volume, 1938-1966), căreia i se adaugă "Istoria limbii române literare. I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea" (1961). De asemenea, a lăsat studii în domeniul folclorului, cu deosebire asupra folclorului mitic, arhaic ("Limba colindelor - limba descântecelor"; "Colindele religioase la români", "Limba descântecelor româneşti").

Alexandru Rosetti a fost membru în Biroul Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Fonetice, în Comitetul Internaţional al Slaviştilor, membru corespondent al Academiei suedeze de Belle Arte, Istorie şi Antichităţi, membru al Academiei Iugoslave de Ştiinţe şi Arte şi al Asociaţiei Internaţionale de Ştiinţe Fonetice, menţionează sursa citată. I-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa al universităţilor din Aix-en-Provence, Lyon şi Montpellier şi a fost laureat al Premiului "Herder".

La 12 august 1948 a fost ales membru titular al Academiei Române, iar între 1968-1974 a fost preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Filologice, Literatură şi Arte a Academiei Române.

Alexandru Rosetti a murit la 27 ianuarie 1990, la Bucureşti.

După 1989, printre primele colective de cercetare revenite în Academia Română a fost cel de fonetică şi dialectologie. Astfel, în martie 1990, prin Hotărârea Guvernului României, se înfiinţa Institutul de Fonetică şi Dialectologie. Fostul Centru devenea Institut în urma solicitării adresate de Alexandru Rosetti într-o scrisoare ce fusese trimisă preşedintelui Academiei Române, Mihai Drăgănescu. Ulterior, în 1994, Institutul a primit numele întemeietorului său, "Alexandru Rosetti", fapt confirmat prin Hotărârea Guvernului României nr. 503 din 18 august 1998 privind modificarea denumirii unor unităţi de cercetare din subordinea Academiei Române. Institutul de Fonetică şi Dialectologie ''Al. Rosetti" a funcţionat până la 25 ianuarie 2002, când, prin comasarea prin fuziune cu Institutul de Lingvistică ''Iorgu Iordan", a rezultat actualul Institut de Lingvistică ''Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti" al Academiei Române. AGERPRES/(Documentare: Ruxandra Bratu; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Ady Ivaşcu)