Mo Yan (nume real Guan Moye) născut la 17 februarie 1955 într-o familie de agricultori, şi-a abandonat studiile în clasa cincea din cauza Revoluţiei Culturale, perioadă în care elanul intelectual era privit cu suspiciune. În timpul adolescenţei şi al primei sale tinereţi a muncit în agricultură şi într-o fabrică. În 1976 s-a înrolat în armata chineză.

A început să scrie în 1981, iar în 1984 a intrat la Academia de Arte a Armatei. Mo Yan - pseudonimul său - înseamnă "nu vorbi". El a explicat alegerea acestui pseudonim prin faptul că era cunoscut pentru modul său direct de a vorbi şi dorea astfel să-şi atragă singur atenţia că nu e bine să vorbească prea mult, potrivit agenţiei EFE.

Mo Yan debutează în 1981 cu povestirea "Potopul din noaptea de primăvară". În 1985, îi apare primul roman, "Ridichea străvezie", care se bucură de mare succes. A devenit celebru în China după apariţia volumului "Sorgul roşu", publicat în 1987, care a apărut în limba română la Humanitas Fiction, în 2008 şi 2012. Ecranizarea omonimă din 1987, regizată de Zhang Yimou, a fost recompensată cu Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin, în 1988.

În 1997 renunţă la cariera militară şi se angajează ca editor la un ziar, dar continuă să scrie cărţi. Autor prolific, Mo Yan a publicat peste 80 de povestiri şi zece romane, cele mai cunoscute fiind: "Baladele usturoiului din Paradis" (1988), "Treisprezece paşi" (1989), "Ţara vinului" (1993), "Sâni mari şi şolduri late" (1995), "Meşteru-i din ce în ce mai amuzat" (1999), "Patruzeci şi una de bombe" (2003), "Broaşte" (2009). Romanul "Obosit de viaţă, obosit de moarte" (2006) l-a scris în numai 43 de zile. Romanele şi povestirile sale au fost traduse în numeroase limbi, iar câteva au fost ecranizate.

Ataşat de teritoriul ţării sale, în lucrările publicate a oglindit lumea rurală, cum este cea din Gaomi, localitatea din provincia Shangdong unde s-a născut, ancorată în timp şi presărată cu realismul inspirat de columbianul Gabriel Garcia Marquez, cu umanismul americanului William Faulkner sau cu satira lui Lu Xun (părintele literaturii chineze moderne), acestea fiind unele dintre influenţele majore remarcate în opera lui Mo Yan. Atunci când descrie în cărţile sale o scenă de tortură, distrugerile provocate de război sau de o beţie, Mo Yan o face în mod pitoresc, în stilul francezului Francois Rablais, potrivit sursei menţionate.

Este foarte apreciat în ţara sa, fiind unul dintre scriitorii chinezi cei mai cunoscuţi şi mai traduşi, deşi uneori operele sale au fost cenzurate.

Cu câteva zile înainte de anunţarea câştigătorilor Premiului Nobel în 2012 au început să circule, în China, zvonuri legate de o posibilă acordare a premiului unui scriitor din această ţară, cum s-a întâmplat în 2000 cu Gao Xijian, dar acesta din urmă trăia atunci în Franţa şi avea cetăţenia franceză. Urmând sfatul pe care şi l-a dat singur prin pseudonimul ales, Mo a preferat să tacă în ultimele zile.

Mo Yan a fost recompensat cu prestigioase premii naţionale şi internaţionale, culminând cu Nobelul pentru Literatură în 2012, pentru "halucinantul realism cu care îmbină legendele, istoria şi actualitatea" (motivaţia juriului Nobel), potrivit site-ului www.nobelprize.org. Scriitorul s-a declarat "fericit" pentru faptul că lui i-a fost decernat Premiul Nobel şi a promis că "va continua să investească" în scrierile sale, menţionând: "Mă voi concentra asupra creării de noi romane. Doresc să continuu să investesc în acest domeniu pentru a mulţumi întreaga lume". AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Irina Giurgiu)