Situată în faţa Palatului Regal aflat pe Calea Victoriei, de la care a preluat numele, piaţa a fost numită, după evenimentele din decembrie 1989, Piaţa Revoluţiei.

Zona era, pe la 1730, în afara oraşului. Bariera de la capătul "podului uliţei celei mari" (Calea Victoriei) se afla în preajma Bisericii Kreţulescu, prima clădire ridicată în perimetrul viitoarei pieţe. Construcţia a fost ridicată între 1720-1722, de boierul Iordache Kreţulescu, pe un loc dăruit de Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi apoi de Nicolae Mavrocordat (1719-1730), notează lucrarea "Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti" (Bucureşti, Editura Meronia, 2011).

Construirea lângă biserică, între 1812-1815, de către boierul Dinicu Golescu (1777-1830) a unei case în stil neoclasic, aşezată perpendicular pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), cu faţa spre nord, a determinat apariţia acestei pieţe. Mai târziu, clădirea a fost vândută de moştenitori, statului. A devenit palat domnesc în timpul lui Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842) şi a rămas aşa până în vremea domnitorului Carol I (1866-1914).

În faţa acestui palat se găsea un peron lat pentru atelaje şi un loc viran neîngrădit, clădirea neavând perspectivă. După proclamarea Regatului (1881) a fost necesară construirea unui nou palat, realizat, în 1884-1886, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau (1843-1904), edificiu (astăzi, corpul central cu faţa spre est) racordat la casa lui Dinicu Golescu.

Foto nr. 1: Palatul Republicii din Bucureşti, sediul Consiliului de Stat /Arhiva istorică AGERPRES

Foto nr.2: Piaţa Palatului Regal din Bucureşti /  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

Pentru a asigura perspectivă actualei clădiri a Palatului Regal, care a fost ridicată în mai multe etape, între anii 1926-1940, Piaţa Palatului a fost lărgită, fiind degajate spaţiile din jur. Au fost cumpărate sau expropriate pentru utilitate publică şi apoi demolate mai multe clădiri (în 1935, Hotelul Imperial cu Cafeneaua Kubler şi Hotelul "High Life"), iar în 1939, cele din partea de sud a actualei pieţe (Hotelul Metropol, la parterul căruia se aflau Cofetăria şi cafeneaua "High Life", Hanul Kreţulescu). În 1939 a fost demolat Palatul Jockey Club situat în faţa Restaurantului Cina (clădire care avea la parter o sală de spectacole, iar la etaj saloanele "Automobil Clubul Român").

Măsurile au dus la deschiderea perspectivei şi a altor clădiri din perimetrul pieţei: Biserica Kreţulescu, alături de care se află un imobil ridicat în 1920 după planurile arhitectului G.M. Cantacuzino (1899-1960), la parterul căruia este Librăria Humanitas, iar pe partea opusă - Palatul Ministerului de Interne. Masiva clădire în stil neoclasic a fost construită de arhitectul E. Nădejde, între anii 1938-1948, şi a fost destinată iniţial Preşedinţiei Consiliului de Miniştri şi Ministerului de Interne, iar după 1948 - Comitetului Central al PCR. Din 1989 a devenit sediul Senatului României (până la mutarea acestuia în Palatul Parlamentului).

În faţa Palatului Regal se află Biblioteca Centrală Universitară, iniţial Fundaţia Universitară "Carol I", construită între 1891-1895 de acelaşi arhitect francez Paul Gottereau. Partea de nord a Pieţei Palatului poartă astăzi numele Piaţa "George Enescu", mărginită de clădirea Ateneului Român, construită între 1886-1889, şi de Hotelul Hilton - Athenee Palace, ridicat între 1912-1914.

După 1965, Piaţa Palatului a fost numită Piaţa Gheorghe Gheorghiu-Dej, apoi Piaţa Republicii, iar după 1989, Piaţa Revoluţiei, pentru că aici, în faţa CC al PCR a început Revoluţia din Bucureşti (în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989), care a dus la căderea regimului comunist.

În Piaţă se află amplasate o serie de monumente: statuia ecvestră din bronz a regelui Carol I (îndepărtată în 1948 şi reamplasată în 2010), statuile liderilor PNŢ Corneliu Coposu (1914-1995) şi Iuliu Maniu (1873-1953). În 2005 a fost inaugurat ansamblul monumental numit "Memorialul Renaşterii - Glorie Eternă Eroilor şi Revoluţiei Române din Decembrie 1989". AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; redactor Arhiva Foto: Elena Bălan; editor: Marina Bădulescu, editor online: Anda Badea)