Uniunea Ucrainenilor din România (UUR) a fost înfiinţată la 29 decembrie 1989 şi a primit statutul de personalitate juridică în data de 14 februarie 1990, conform deciziei civile a Judecătoriei Sectorului I din Municipiul Bucureşti, arată lucrarea "Dicţionar al partidelor şi coaliţiilor politice şi al uniunilor etnice din România" (Agenţia Naţională de Presă, 1993).

UUR este o organizaţie cu profil etnic, neguvernamentală şi nonprofit, cu personalitate juridică dobândită în baza Legii nr. 246/2005, cu deplină autonomie, care-şi desfăşoară activitatea în concordanţă cu prevederile Constituţiei şi ale legilor în vigoare din România, ale statutului său, precum şi cu documentele internaţionale referitoare la drepturile minorităţilor naţionale. Totodată, UUR este o organizaţie reprezentativă parlamentară a comunităţii ucrainene şi face parte din Consiliul pentru Minorităţile Naţionale din România, iar prin publicaţiile ei, din Asociaţia Presei Minorităţilor Naţionale din România.

Potrivit art. 62 din Constituţia României şi prevederilor legilor electorale ale României, UUR este o organizaţie asimilată cu partidele şi organizaţiile politice.

Scopurile UUR sunt colaborarea armonioasă cu populaţia majoritară, cu celelalte minorităţi din România, precum şi păstrarea tradiţiilor şi obiceiurile naţionale ale ucrainenilor. Sigla organizaţiei cuprinde o carte deschisă şi o făclie aprinsă deasupra ei.

Primul Congres al UUR a avut loc la Bucureşti, în zilele de 27-29 aprilie 1990, cu participarea a 150 de delegaţi şi aproximativ 50 de invitaţi. Ştefan Tcaciuc, preşedinte provizoriu până la data congresului, a fost ales în funcţie pentru patru ani.

Cu acelaşi prilej, s-a hotărât ca UUR să aibă cinci organizaţii de ţinuturi, astfel: Ţinutul Banat, Bucureşti şi împrejurimi, Maramureş, Bucovina şi Dobrogea. Fiecare dintre cele cinci a avut prezidiul său de conducere, ales prin vot secret, preşedinţii de ţinut având şi funcţia de vicepreşedinte al UUR. Conferinţa Naţională a UUR urma să aibă loc o dată la doi ani, prima fiind programată în zilele de 25-26 aprilie 1992.

În anul 1991, UUR a devenit membră a Congresului Mondial al Ucrainenilor Liberi cu sediul la Toronto, Canada. În prezent, UUR este membră şi a Congresului European al Ucrainenilor, a Consiliului Mondial Ucrainean de Coordonare şi a Asociaţiei pentru legăturile cu ucrainenii de peste hotarele Ucrainei (Asociaţia "Ucraina - Lumea").

Încă de la înfiinţare, UUR a avut ca organe de presă publicaţiile "Naş Holos" ("Glasul nostru") şi "Ukrainskei Vişnek" ("Curierul ucrainean"). Prima este o revistă literară, iar cea de-a doua poate fi considerată purtătoarea de cuvânt a UUR. Alte publicaţii susţinute de UUR sunt "Vilne Slovo" şi "Ecouri ucrainene", potrivit uur.ro.

UUR a fost reprezentată în Parlamentul României de Ştefan Tcaciuc (n. la 13 ianuarie 1936, în com. Dănilea, jud. Suceava; d. la 27 iulie 2005, Bucureşti) în legislaturile 1990-1992, 1992-1996, 2000-2004 şi o parte din legislatura 2004-2008. După decesul său, a fost înlocuit de deputatul Ştefan Buciuta, care a făcut parte şi din legislatura 2008-2012. La rândul său, Ion Marocico a fost deputatul UUR în legislatura 2012-2016. Din 2016 până în prezent, deputatul UUR este Nicolae Miroslav-Petreţchi, cel care ocupă şi funcţia de preşedinte al Uniunii, conform uur.ro.

Potrivit recensământului din 2011, în România locuiesc 50.900 de etnici ucraineni. Dintre aceştia, peste 32 de mii locuiesc în regiunea de nord a României, în special în judeţele Maramureş şi Satu Mare. Aproximativ şase mii se află în judeţele Suceava şi Botoşani, iar în judeţele Timiş şi Caraş Severin trăiesc peste opt mii. Aproximativ o mie cinci sute de etnici ucraineni trăiesc în judeţele Tulcea şi Galaţi, potrivit romania.mfa.gov.ua. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Adrian Dãdârlat)