Unul dintre cei mai importanţi savanţi români, întemeietor al şcolii sociologice (monografice) de la Bucureşti, Dimitrie Gusti a conceput sociologia ca o "ştiinţă a naţiunii".

S-a născut la 13 februarie 1880, la Iaşi. A făcut studii liceale şi universitare (Facultatea de Litere, 1898-1899) la Iaşi; şi-a continuat pregătirea la Berlin (1899-1900) şi Leipzig (1900-1904), unde a audiat cursuri de filosofie.

În 1904 şi-a luat doctoratul la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Leipzig cu teza "Egoism şi altruism. Motivaţia sociologică a voinţei practice". În 1905 s-a înscris la Universitatea din Berlin, pentru a studia sociologia, dreptul şi economia politică; în perioada 1909 şi 1910 a studiat sociologia la Paris.

A fost numit profesor de istoria filosofiei antice, etică şi sociologie la Universitatea din Iaşi în 1910, unde a pus bazele învăţământului sociologic modern. La Iaşi, în 1911, a înfiinţat Seminarul de Sociologie şi Etică.

În 1920 a fost transferat la Catedra de Sociologie, Etică, Politică şi Estetică a Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti. S-a preocupat de evoluţia învăţământului sociologic şi etic din şcolile secundare, fiind fondator al şcolii sociologice bucureştene.

A fundamentat metoda de cercetare, numită monografică, iniţiind şi îndrumând activitatea de cercetare monografică a satelor româneşti. A fost ministru al Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor (1932, 1932-1933, 1933).

Dimitrie Gusti a reuşit, prin legea serviciului social (1939), să legifereze pentru prima oară în lume cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială.

A fondat şi a condus Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919-1921), Institutul Social-Român (1921-1939, 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Sociale al României (1939-1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (1947-1948).

A conceput ideea "muzeului sociologic", pe temeiul căruia, în 1939, împreună cu Victor Ion Popa şi Henri H. Stahl, a pus bazele Muzeului Satului din Bucureşti.

A militat pentru înfiinţarea de cămine culturale la sate şi şcoli superioare ţărăneşti pe regiuni. A fondat şi a condus revistele "Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială" (1919-1943) şi "Sociologia Românească" (1936-1944).

A iniţiat chestionarele sociologice, făcând astfel de cercetări în comunele Goicea Mare, Comova etc.

Este autorul unui mare număr de lucrări ştiinţifice, între care: "Egoismus und Altmismus" (1904); "Introducere în cursul de istoria filosofiei greceşti" (1910); "Sociologia războiului" (1915); "Realitate, ştiinţă şi reformă socială. Câteva indicaţiuni asupra metodei" (1919); "Individ, societate, stat" (1923); "Cosmologia elenă" (1929); "Sociologia monografică, ştiinţă a realizării sociale" (1934); "Sociologia militans. Introducere în sociologia politică" (1935); "Cunoaşterea sociologică şi acţiunea culturală. însemnătatea lor pentru viaţa naţională şi de stat" (1936); "Temeiurile teoretice ale cercetărilor monografice" (1937); "Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii" (1939); "Ştiinţa naţiunii" (2 voi, 1939); "Problema sociologiei" (1940); "Îndrumări pentru monografiile sociologice" (1940); "La Science sociologie, d'ethique et de politique" (1941); "La Science de la realite sociale" (1941); "La sociologie des unites sociales" (1943) ş.a.

A coordonat monumentala "Enciclopedia României" (4 vol., 1938-1943). A murit la 30 octombrie 1955, la Bucureşti.

***

Sursa foto: (c) Arhivele Naționale ale României

Inaugurarea Muzeului Satului (actual Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti"), în prezenţa regelui Carol al II-lea - 1936

Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, potrivit istoricului Muzeului Naţional al Satului din Bucureşti (https://muzeul-satului.ro/).

Ca şef al catedrei de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Dimitrie Gusti organizează între 1925-1935, cu specialişti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folclorişti, geografi, statisticieni, medici) şi cu studenţii săi, campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr destul de mare de sate (Fundu Moldovei, judeţul Suceava, Nereju, judeţul Vrancea, Drăguş, judeţul Braşov, Dragomireşti, judeţul Maramureş, Clopotiva, judeţul Hunedoara, Runcu, judeţul Gorj, Ruşeţu, judeţul Buzău etc.).

"Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale "Principele Carol", din martie 1936, în numai două luni, s-a putut clădi o operă muzeografică de excepţie. În acest scurt interval de timp, echipele de specialişti şi studenţi (aceiaşi care participaseră la campaniile de teren), conduse de profesorii Dimitrie Gusti şi Henri H. Stahl, au achiziţionat din satele cercetate construcţii ţărăneşti (case, anexe gospodăreşti, biserici, instalaţii tehnice) şi obiecte de interior (mobilier, ceramică, ţesături, unelte etc.), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine", notează site-ul Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti".

În conformitate cu criteriul autenticităţii şi al respectării tradiţiilor locale de construcţie, la remontarea construcţiilor ţărăneşti în muzeu au lucrat, sub supravegherea atentă a specialiştilor meşteri aduşi din satele de provenienţă a monumentelor.

Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămână mai târziu, la 17 mai 1936. (surse: Membrii Academiei Române - Dicţionar, 2003; https://muzeul-satului.ro/) AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Lăzăroiu)