Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, episcopul Sevastiei; Sf. Teodora împărăteasa

Greco-catolice
Sf. ep. m. Vlasie. Prima apariţie a Sf. Fecioare la Lourdes - 1858

Romano-catolice
Sf. Fc. Maria de la Lourdes


Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 februarie.

Pentru viaţa sa blândă şi dreaptă, creştinii din Sevastia, Capadocia (regiune situată în centrul podişului anatolian; unul din cele mai importante centre ale creştinismului în secolul al IV-lea), l-au ales episcop în perioada în care Biserica era prigonită.

În această perioadă, Sfântul Vlasie vieţuia ascuns într-una din peşterile Muntelui Argheos. Aici, în faţa peşterii, veneau fiarele sălbatice căutând binecuvântarea Sfântului Vlasie, mai ales atunci când se îmbolnăvea vreuna dintre ele, căci sfântul dobândise darul vindecărilor, iar tradiţia spune că tămăduia chiar şi animalele.

Sfântul Vlasie se ascundea de furia persecutorilor, aşa cum făceau pe atunci mulţi creştini. În cetate erau puţini creştini iar cei mai mulţi fugeau în pustie, în munţi şi în peşteri de frica chinurilor, pe care unii, neputând să le rabde, s-au închinat o vreme la idoli.

Nişte vânători, care l-au descoperit, l-au pârât la mai marele cetăţii, Agricola, care a poruncit să fie prinşi toţi creştinii ascunşi.

După ce a fost adus în faţa acestui demnitar, Sfântul Vlasie a fost dus la închisoare, de unde era scos pentru anchetă şi judecat, iar pentru mărturisirea credinţei în Hristos era torturat.

În drumul spre închisoare, Sfântul Vlasie era urmat de nişte femei, şapte la număr, care, adunând de pe pământ sângele ce pica din trupul său, se ungeau cu dânsul. Văzând aceasta, slujitorii ce duceau pe sfânt, le-au prins şi le-au dus la guvernator, zicându-i: "Şi acestea sunt creştine".

Împreună cu aceste şapte femei creştine şi cu cei doi copii ai uneia dintre ele, Sfântul Vlasie a primit cununa muceniciei prin tăierea capului în ziua a 11-a a lunii februarie.

Tot astăzi este pomenită şi Sfânta Teodora împărăteasa.

Sfânta Teodora a fost soţia împăratului iconoclast (împotriva cultului icoanelor) Teofil (829-842). Spre deosebire de soţul său împărăteasa Teodora era iconodulă (cinstea icoanele).

La moartea lui Teofil (842) i-a urmat la tron fiul său Mihai, care fiind încă un copil, treburile statului erau administrate de Teodora. Sub domnia acesteia a încetat prigoana iconoclastă împotriva drept credincioşilor, împărăteasa convocând un sinod la Constantinopol, în 843, prin care s-a restabilit dogma ortodoxă şi icoanele şi-au ocupat din nou locul lor în cultul creştin. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)