La 1 februarie 1920, se înfiinţa Institutul de Istorie Naţională din Cluj-Napoca, notează "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, 2003).

În discursul rostit de regele Ferdinand I, aflat împreună cu regina Maria, la serbările de inaugurare a Universităţii "Daciei Superioare" din Cluj, care s-au desfăşurat în perioada 31 ianuarie-2 februarie 1920, acesta a anunţat oamenii de ştiinţă români şi străini prezenţi la eveniment că acordă o subvenţie de 400.000 de lei pentru înfiinţarea unui institut academic în marele oraş ardelean, în care să se studieze istoria românilor din Transilvania.

"Dar ca un semn vădit al preţuirei şi iubirei mele faţă de ea şi faţă de ţinutul care o adăposteşte am hotărât în amintirea acestei serbări a dărui un fond de 400 mii lei a cărui dobândă se va întrebuinţa pentru înfiinţarea pe lângă această Universitate, a unui institut pentru studiul istoriei române atât de vitreg tratat sub stăpânirea trecută.", notează http://documente.bcucluj.ro/("Foaia Diecezană", 9/22 februarie 1920).

La capitalul iniţial au fost adăugate veniturile din această sumă, dar şi o serie de donaţii. În 1929, a fost cumpărat un imobil, care a fost amenajat adecvat muncii de cercetare ştiinţifică. Clădirea istorică a Institutului de Istorie Naţională de pe actuala Str. Napoca nr. 11 (atunci, Str. Nicolae Iorga nr. 11) a fost inaugurată în ziua de 13 iunie 1937, în prezenţa regelui Carol al II-lea, a membrilor guvernului, a reprezentanţilor universităţii şi a autorităţilor locale. Institutul s-a mutat în noul local pe data de 22 decembrie 1935, ocupând jumătate de etaj. Ulterior s-a amenajat o sală mare pentru bibliotecă, două birouri pentru directori (Ioan Lupaş, ctitor şi director al Institutului, 1920-1945, şi Alexandru Lapedatu, ctitor şi director, 1920-1938), două birouri pentru asistenţi, unul pentru secretariat şi un depozit pentru publicaţii. Institutul de Istorie Naţională a funcţionat între 1920-1940, la Cluj, apoi, între 1940-1945 la Sibiu şi din nou la Cluj, din 1945 şi până astăzi, potrivit www.history-cluj.ro.

În perioada 1920-1945, au fost publicate cărţi, volume de documente şi studii numeroase referitoare la: istoria voievodatului Transilvaniei, la românii din Transilvania în evul mediu, Răscoala ţărănească din Transilvania din 1437-1438, Principatul Transilvaniei sub suzeranitate otomană şi dezlipirea lui de Ungaria sau Mihai Valahul, "viceregele" Transilvaniei (1490-1572), semnate de Ioan Lupaş şi Ioan Moga (director al Institutului, 1945-1949); acţiunile lui Mihai Viteazul în Transilvania sau cele ale lui Gavril Bathory şi Gabriel Bethlen au fost studiate de Ioan Lupaş, Ioan Moga şi Ioachim Crăciun; au fost făcute cercetări spre studierea relaţiilor dintre Gheorghe Rákoczi I şi II cu domnii români Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Şerban şi Gheorghe Ştefan, de către Ioan Lupaş şi Alexandru Lapedatu; s-a reconstituit activitatea şi păstorirea românilor ortodocşi din Transilvania în timpul mitropolitului Sava Brancovici, o cercetare întreprinsă de Marina I. Lupaş; rivalitatea polono-austriacă şi orientarea politică a Ţărilor Române la sfârşitul secolului al XII-lea sau politica economică austriacă şi comerţul Transilvaniei în secolul al XVIII-lea, au fost studiate de Ioan Moga; teoria imigraţiei românilor din Principatele Române în veacul al XVIII-lea a fost tratată de David Prodan.

Mai amintim, în acest sens: "Răscoala lui Horea în comitatele Cluj şi Turda" (autor David Prodan); "Ştiri noi privitoare la revoluţia lui Horea" (autor Ştefan Pascu); "Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania" (cinci volume) şi monografia despre Avram Iancu (autor Silviu Dragomir); "Tribuniştii şi mişcarea memorandistă" şi "Războiul vamal dintre Austro-Ungaria şi România în lumina intereselor economice ale Transilvaniei" (autor Ioan Moga); "Chestiunea română în Italia în timpul Memorandului" (autor Dumitru Braharu); studii în limba franceză despre "Dualismul austro-ungar şi urmările lui pentru Transilvania şi Croaţia" şi "Dezagregarea Monarhiei Austro-Ungare şi eliberarea Transilvaniei" (autor Ioan Lupaş).

Institutul a primit la 1 mai 1949, denumirea de Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj al Academiei Române. În pofida unor ingerinţe politice, institutul a reuşit să continue tradiţia interbelică şi să publice numeroase cărţi, studii, tomuri de documente, de inscripţii antice, bibliografii cu problematici şi subiecte variate, de la istoria veche şi antică, până la cea contemporană.

În perioada 1975-ianuarie 1990, Institutul a făcut parte din Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. A revenit, în urma hotărârii luate de adunarea generală, în componenţa Academiei Române, avându-l ca director pe Aurel Răduţiu.

În acelaşi an, Institutul de Istorie şi Arheologie s-a divizat în două unităţi, respectiv Institutul de Istorie Naţională din Cluj-Napoca, şi Institutul de Arheologie şi Istoria Artelor. Prin H.G. nr. 1366 din 27 decembrie 2001, Institutul de Istorie din Cluj-Napoca se unifica prin fuziune cu Centrul de cercetări socio-umane sub numele de Institutul de Istorie "George Bariţiu" al Academiei Române, instituţie publică cu personalitate juridică. Atunci au fost create în cadrul instituţiei două compartimente distincte, unul pentru istorie şi celălalt pentru ştiinţele socio-umane, cu administraţie şi conducere unică.

Actualul Institut de Istorie "George Bariţiu" continuă activitatea Institutului de Istorie Naţională din perioada interbelică, cu un specific al cercetării fundamentale bazate pe istoria medie, premodernă, modernă şi contemporană a României. Institutul este condus, în prezent, de prof. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române, potrivit www.history-cluj.ro.

După anul 1990 s-a constituit un nou colectiv de cercetare, dedicat Istoriei culturii, ce a pus accentul pe activitatea Şcolii Ardelene, editând sau reeditând unele lucrările importante ale acesteia, de exemplu Biblia de la Blaj din 1795. De asemenea, temele de cercetare nou introduse au în vedere pe lângă istoria instituţională, culturală, socială, economică şi politică a Transilvaniei în spaţiul european, şi efortul elaborării unor lucrări de lexicografie a latinităţii medievale din România.

În cadrul institutului se redactează şi se publică Anuarul Institutului de Istorie "George Bariţiu" din Cluj-Napoca, publicaţie care continuă tradiţia interbelică a "Anuarului Institutului de Istorie Naţională", apărut atunci în zece numere anuale. Anuarul numărul XI, păstrat numai în extrase, a fost reconstituit în ediţie anastatică. Noul anuar numără până acum 48 de volume şi se află sub tipar al 49-lea.

Începând din anul 2010, noul sediu al Institutului se află pe strada M. Kogălniceanu nr. 12-14 din Cluj-Napoca. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române / Facebook