Parlamentul României
Camera Deputaților

DECLARAȚIE DE PRESÃ

Vasluiul și paradoxul apei, sute de milioane de euro investite, tarife printre cele mai mari din România

Vasluienii plătesc în 2026 un tarif cumulat de 21,49 lei pentru un metru cub de apă și canalizare, fără TVA: 12,32 lei pentru apa potabilă și 9,17 lei pentru canalizare și epurare. Potrivit datelor publicate pe baza evidențelor ANRSC, acest nivel plasează Vasluiul pe primul loc în clasamentul tarifelor cumulate dintre operatorii regionali analizați la nivel național.

La un asemenea nivel, întrebarea nu mai poate fi doar cât costă apa, dar și ce primește concret cetățeanul pentru banii pe care îi plătește și în ce măsură investițiile masive făcute în infrastructură produc, în timp, eficiență și costuri mai sustenabile.

Nu ridic această problemă pentru prima dată, am atras atenția asupra ei încă din luna mai, când am cerut explicații privind modul în care este construit tariful, structura cheltuielilor, costurile de personal, pierderile din rețea, necesitatea unor posturi suplimentare și impactul investițiilor asupra facturii suportate de populație. La acel moment, tariful de 21,49 lei/mc fără TVA însemna aproximativ 23,85 lei/mc cu TVA, valoare rezultată prin aplicarea cotei de TVA de 11% și confirmată în materialele publice referitoare la tariful Aquavas.

Problema nu este existența costurilor, un serviciu public de alimentare cu apă presupune captare, tratare, transport, pompare, întreținerea rețelelor, energie, personal și investiții. Problema este dacă toate aceste costuri sunt administrate eficient și dacă beneficiile investițiilor ajung, în timp, și în factura consumatorului.

Potrivit explicațiilor prezentate public de conducerea Aquavas, din cei 12,32 lei/mc pentru apa potabilă, aproximativ 8,62 lei reprezintă costuri operaționale, dintre care 5,17 lei sunt costuri cu forța de muncă, 2,50 lei costuri cu apa brută, mentenanța și exploatarea, iar 0,95 lei costuri cu energia electrică.

Tocmai de aceea am susținut și modificarea Legii nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare. Propunerea legislativă se află în procedură parlamentară și reprezintă, în esență, continuarea unei preocupări pentru transparență, eficiență și protejarea consumatorului.

În opinia mea, tarifele nu pot fi analizate exclusiv prin formule contabile și prin necesitatea recuperării costurilor. Trebuie să existe criterii clare privind eficiența operatorului, transparența cheltuielilor, reducerea pierderilor și efectul concret al investițiilor de sute de milioane de euro asupra serviciului furnizat populației. Aici apare una dintre cele mai importante întrebări. Aquavas are în implementare proiecte de aproximativ 462 de milioane de euro, în timp ce proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată are o valoare eligibilă totală de aproximativ 548,5 milioane de euro. Cele două valori nu trebuie confundate, prima reprezintă valoarea aproximativă a proiectelor aflate în implementare, în timp ce cea de-a doua reprezintă valoarea eligibilă totală aferentă proiectului regional.

Programul este unul de amploare, sunt prevăzute lucrări pentru extinderea și modernizarea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare, precum și intervenții asupra infrastructurii de tratare, pompare și epurare. Investițiile urmăresc creșterea gradului de acces la servicii conforme și modernizarea infrastructurii existente.

Documentația și informațiile publice referitoare la proiect indică un număr de aproximativ 250.000 de locuitori vizați/beneficiari ai investițiilor. Această cifră trebuie înțeleasă în contextul obiectivelor și componentelor proiectului și nu trebuie confundată cu populația urbană a județului.

Aceste investiții sunt necesare și nu contest necesitatea lor. Dimpotrivă, un județ precum Vasluiul are nevoie de infrastructură modernă, de rețele extinse și de servicii publice care să respecte standardele europene, dar tocmai dimensiunea investițiilor impune o întrebare legitimă: care va fi efectul lor asupra eficienței sistemului și asupra costului suportat de consumator? Dacă se investesc sute de milioane de euro în infrastructură, este firesc ca populația să aștepte mai puține pierderi, mai puține avarii, consumuri energetice mai bine controlate, costuri de operare optimizate și, în final, un serviciu mai bun și mai previzibil.

Conducerea Aquavas a explicat nivelul actual al tarifelor prin strategia de tarifare aferentă finanțărilor europene și prin obligațiile asumate în cadrul proiectelor. Potrivit explicațiilor publice, respectarea strategiei tarifare reprezintă o condiție a finanțărilor, iar tarifele trebuie să țină cont de obligațiile asumate pentru implementarea proiectelor. Dar faptul că investițiile presupun o strategie tarifară nu înseamnă că discuția despre eficiență trebuie închisă. Dimpotrivă, cu cât investițiile sunt mai mari, cu atât trebuie să fie mai transparent modul în care acestea se reflectă în performanța sistemului.

Cât ajunge să plătească o familie? La tariful actual de 21,49 lei/mc fără TVA, o gospodărie care consumă 5 mc într-o lună plătește 107,45 lei fără TVA, la un consum de 10 mc, factura ajunge la 214,90 lei fără TVA pe lună, respectiv 2.578,80 lei într-un an. La 15 mc, costul lunar este de 322,35 lei fără TVA. Aceste cifre arată de ce orice majorare, chiar aparent mică atunci când este exprimată în lei pe metru cub, devine semnificativă atunci când este multiplicată cu 12 luni și cu volumul efectiv consumat de o gospodărie.

În plus, există perspectiva unor creșteri succesive ale costurilor aferente serviciului. Un scenariu prezentat public, bazat pe majorările succesive prevăzute de legislația relevantă, indică posibilitatea ca tariful cumulat să ajungă la aproximativ 23,64 lei/mc în 2029, fără a lua în calcul inflația. Dacă peste acest nivel s-ar suprapune o inflație medie de 4% pe an, scenariul analizat anterior conduce la aproximativ 26,59 lei/mc fără TVA. Pentru aceeași familie care consumă 10 mc lunar, diferența devine ușor de înțeles: la 21,49 lei/mc aproximativ 2.579 lei/an, fără TVA; la 23,64 lei/mc aproximativ 2.837 lei/an, fără TVA; la 26,59 lei/mc aproximativ 3.191 lei/an, fără TVA.

Asta înseamnă aproximativ 258 de lei în plus pe an în primul scenariu și peste 610 lei în plus în cel de-al doilea, pentru exact același consum de 10 mc pe lună. Pentru o gospodărie cu venituri reduse, aceste diferențe nu sunt neglijabile, ele înseamnă bani care nu mai pot fi folosiți pentru hrană, transport, medicamente sau alte cheltuieli curente.

Vasluiul se află într-o situație care ridică în mod legitim întrebări, pe de o parte, județul beneficiază de un program de amploare pentru modernizarea infrastructurii de apă, pe de altă parte, tariful cumulat pentru apă și canalizare este în continuare unul dintre cele mai ridicate din țară, iar în clasamentele bazate pe datele ANRSC se află pe primul loc între operatorii regionali analizați.

Acest paradox nu poate fi rezolvat printr-o singură explicație. Nu este suficient să spunem că investițiile sunt mari, trebuie să vedem și ce rezultate produc. Nu este suficient să spunem că energia, personalul și exploatarea costă, trebuie să vedem dacă aceste costuri sunt ținute sub control. Nu este suficient să spunem că strategia tarifară este o condiție a finanțărilor europene, trebuie să discutăm și despre modul în care consumatorul este protejat de creșterile succesive de tarif. Și, mai ales, trebuie să existe o legătură transparentă între banii investiți și performanța sistemului.

Într-un sistem public eficient, modernizarea infrastructurii trebuie să însemne mai mult decât conducte noi și lucrări finalizate. Trebuie să însemne un serviciu mai sigur, mai puține pierderi, intervenții mai rapide, costuri de operare mai bine controlate și o infrastructură capabilă să susțină pe termen lung un tarif suportabil.

În ultimele luni, am ridicat aceeași problemă prin interpelări, prin demersuri legislative și prin intervenții publice, nu contest investițiile și nici necesitatea unui serviciu de apă modern. Contest lipsa unei discuții suficient de serioase despre eficiență și despre cât din costurile suplimentare ajunge, în final, pe umerii populației.

Vasluienii nu trebuie să primească în fiecare an doar explicația că apa s-a scumpit din cauza inflației, a investițiilor sau a costurilor de operare. Trebuie să primească și răspunsuri clare la alte întrebări: cât s-au redus pierderile, cât de mult a crescut eficiența energetică, ce economii au fost obținute prin modernizarea infrastructurii, cum au evoluat costurile cu personalul și în ce măsură investițiile de sute de milioane de euro contribuie la stabilizarea tarifelor în viitor.

Aceasta este, de fapt, problema pe care o ridic, nu dacă Vasluiul trebuie să investească în apă și canalizare, ci dacă investițiile și tarifele sunt administrate într-un mod care pune în centru și interesul celui care plătește factura.

Un județ cu venituri reduse nu își poate permite ca apa să devină un serviciu din ce în ce mai greu de suportat. Iar o investiție de sute de milioane de euro trebuie să producă, în timp, nu doar infrastructură modernă, ci și eficiență, predictibilitate și un serviciu public mai bine administrat.
Vasluienii au dreptul să știe unde se duc banii pe care îi plătesc, de ce tariful este atât de ridicat și, mai ales, când vor începe să vadă în factură și în calitatea serviciului rezultatele investițiilor care se fac astăzi.

Deputat UPR de Vaslui
Raisa Enachi