În urmă cu 125 de ani, la 9 februarie 1895, profesorul american de sport William G. Morgan a inventat "Voleiul", care, pentru o scurtă perioadă de timp, s-a numit "Mintonette". Jocul a fost conceput ca o activitate recreativă a oamenilor, indiferent de vârstă şi de sex, jucătorii celor două echipe adverse trimiţând mingea peste plasă, aceasta fiind de altfel şi regula de bază a noului sport.

William G. Morgan era, în acel an, instructor de sport şi director educaţional la Young Men's Christian Association (YMCA) din Holyoke, Massachussets, SUA, precizează site-ul https://sportsknowhow.com. Cu patru ani înainte, colegul său James Naismith inventase jocul de baschet pe drumul de la Springfield YMCA. Jocul lui Naismith a prins repede, dar exista dezavantajul că nu toată lumea putea ţine pasul cu ritmul rapid al baschetului. Morgan avea nevoie de un nou joc de care să se bucure bărbaţii de vârstă mijlocie. Astfel, el a conceput "Mintonette" şi a ales acest nume pentru că noul său sport era legat în principal de badminton.

Mai mult, inventatorul voleiului a decis să amestece elemente de baschet, baseball, tenis, badminton şi handbal. El s-a inspirat şi dintr-un foarte vechi joc italian şi din aşa-numitul "Faustball" german. Scopul său era acela de a crea un joc accesibil clasei de oameni de afaceri pe care o pregătea şi din care făceau parte, în general, oameni cu vârsta de peste 40 de ani. William G. Morgan a împrumutat plasa de la tenis, pe care a ridicat-o mai sus, cam în zona capului, iar mingea folosită era una obişnuită. În timpul unei demonstraţii, un spectator a observat că jucătorii păreau "a trage salve de tun" (în engleză "to volley") şi, de atunci, sportul s-a numit "volley". Studenţii au adoptat imediat noul joc şi l-au popularizat, în rândul rudelor şi prietenilor.

Potrivit ''Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' (vol. I, Bucureşti 2002), în perioada anilor 1900-1920, prin filialele organizaţiei YMCA, voleiul s-a răspândit în Canada, America de Sud, Asia şi Europa. Până în 1920, s-au organizat primele concursuri în cele două Americi, Asia şi Europa. Abia în anul 1947, s-a înfiinţat Federaţia Internaţională de Volei (FIVB), iar mult mai târziu, Congresul CIO a inclus voleiul la Jocurile Olimpice (JO) din 1964.

Al doilea în lume ca popularitate, voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă mingea deasupra acestuia, folosindu-se doar de mâini, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei lovituri pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se câştigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu respectă regula celor trei atingeri. O echipă de volei este alcătuită din şase jucători. Se joacă trei seturi câştigătoare din cinci, fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de egalitate 24-24 se continuă setul până în momentul în care una din cele două echipe obţine o diferenţă de două puncte (29-27, 31-29 etc.). În cazul în care este nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câştigătorului, acesta se joacă până la 15 (sau până la o diferenţă de două puncte).

Voleiul reprezintă o activitate ce s-a ridicat de la jocul cu mingea peste fileu la rangul unui joc sportiv care a câştigat toate continentele şi milioane de adepţi, fiind cuprins în marile competiţii ale globului (Jocuri Olimpice, campionate mondiale şi continentale, universiade etc.). Presupune o temeinică pregătire atletică, forţă, viteză şi detentă, spirit de anticipare şi clarviziune, reflex şi inteligenţă tactică.

Clasamentul general pe medalii la volei la Jocurile Olimpice, de-a lungul timpului, la masculin şi la feminin, este următorul: 1. URSS (7 aur, 4 argint, un bronz - 12 total), 2. Brazilia (4 aur, 3 argint, 2 bronz - 9 total), 3. Japonia (3 aur, 3 argint, 3 bronz - 9 total). Pe locurile următoare se află SUA - 8 medalii, Rusia - 6 medalii, Cuba, R.P. Chineză şi Italia - 5 medalii, Polonia - 3 medalii, etc. România se află pe locul al 17-lea, alături de Argentina, Coreea de Sud şi R.P.D. Coreeană cu câte un bronz.

Cei mai medaliaţi voleibalişti la olimpiade sunt americanul Charles Kiraly (trei de aur), brazilianul Gilberto Godoy Filho (un aur, două argint) şi cubaneza Regla Torres (trei de aur), menţionează www.olympic.org.

* * *

Din anul 1920, voleiul se joacă şi în România, fiind practicat de elevii şi de studenţii din Bucureşti, Braşov, Constanţa, Iaşi, Ploieşti, Sibiu, Timişoara etc. Şi în ţara noastră, jocul de volei evoluează pe toate planurile, echipele de club şi în special cele reprezentative, masculine şi feminine, obţin rezultate excelente la marile concursuri internaţionale, mai ales în perioada 1946-1980.

Pe plan intern, se menţionează, în analele sportului românesc, faptul că în anul 1931 se înfiinţează Federaţia Română de Volei (FRV), împreună cu cea de baschet. Se organizează, tot în 1931, şi primul campionat naţional masculin de volei al Capitalei, cu participarea echipelor "Sportul Studenţesc", "Juventus", YMCA Turda, "Viforul Dacia", "Tenis-Club" şi "Apărătorii Patriei", ultima obţinând primul loc.

În 1932, apare primul regulament de volei şi în 1943 se organizează, la Ploieşti, un turneu, la care participă opt echipe masculine: Bucureşti cu trei echipe, Ploieşti cu două echipe şi câte una din oraşele Braşov, Iaşi şi Timişoara. La feminin, au participat numai patru echipe. Tot în acest an, se organizează un campionat interşcolar al Capitalei, câştigat de echipa masculină a Liceului "Matei Basarab". De asemenea, se desfăşoară un turneu universitar câştigat de echipele (bărbaţi şi femei) ale Facultăţii de Drept din Bucureşti. Din 1944, se organizează cu regularitate competiţii la care participă echipe masculine şi feminine cu jucători valoroşi. Din 1948, se organizează şi competiţii de masă, cum sunt: Cupa Unităţii Tineretului, Spartachiadele ş.a., care aveau ca prim obiectiv angrenarea şi practicarea voleiului de cât mai mulţi tineri din România. Tot în 1948, se organizează şi primul campionat naţional al elevilor.

Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România mai notează că în concursurile organizate după apariţia jocului de volei în ţara noastră, acţiunile tehnico-tactice erau destul de simple şi puţine, astfel: serviciul era executat mai mult de jos decât de sus, preluarea mingii şi ridicarea ei pentru atac se executa în principal cu două mâini de sus şi rar cu două mâini de jos (cu plonjon în situaţii extreme), atacul se executa cu bătaie pe un picior şi rar cu bătaie pe ambele picioare etc. Din punct de vedere tactic, combinaţiile în atac erau fără intrarea ridicătorului din linia a doua, în apărare domina dispozitivul cu jucătorul din zona şase avansat etc. Se poate afirma că actualul joc de volei, care se dispută numai în sală, este diferit faţă de cel practicat la început, când se juca în aer liber.

Conform site-ului www.cosr.ro, România a fost reprezentată la volei la trei ediţii ale Olimpiadelor. La Jocurile Olimpice din 1964, echipele reprezentative ale României (bărbaţi şi femei) se clasează pe locurile IV; la JO din 1972, echipa masculină s-a clasat pe locul V; la JO din 1980, echipa masculină cucereşte locul III, iar cea feminină se clasează pe locul VIII. La JO de la Moscova 1980, echipa de bărbaţi care a cucerit bronzul a fost formată din: Marius Căta-Chiţiga, Corneliu Chifu, Laurenţiu Dumănoiu, Gunther Enescu, Dan Gîrleanu, Sorin Macavei, Viorel Manole, Florin Mina, Corneliu Oros, Neculae Pop, Constantin Sterea şi Nicu Stoian.

Foto: (c) Radu Cristescu / Arhiva istorică AGERPRES

La Campionatul Mondial (CM), echipa masculină a ocupat locul II în 1956 şi 1966, locul III în 1960 şi 1962, locul IV în 1949 şi 1952, locul VI în 1974, locul VII în 1970, locul XIII în 1978 şi locul XV în 1982; echipa feminină s-a clasat pe locul II în 1956, pe locul IV în 1962, pe locul V în 1952 şi 1974 şi pe locul VII în 1970.

La Campionatul European (CE), echipa masculină a ocupat locul I şi a obţinut titlul de campioană europeană în 1963, locul II în 1955 şi 1958, locul III în 1971 şi 1977, locul IV în 1951 şi 1975, locul V în 1950, 1967 şi 1981, locul VII în 1979, locul VIII în 1983 şi 1985, locul X în 1987, locul XI în 1997 şi locul XII în 1989; echipa feminină a ocupat locul III în 1963, locul IV în 1949, 1955, 1958 şi 1989, locul V în 1950 şi 1979, locul VI în 1977, 1983 şi 1991, locul VII în 1971, 1975 şi 1981, locul VIII în 1987, locul IX în 1967 şi locul XII în 1997.

Rezultate excelente obţin şi echipele de volei ale cluburilor noastre (bărbaţi şi femei) în Cupa Campionilor Europeni (CCE), Cupa Cupelor etc. Astfel, în anii 1966 şi 1967, "Dinamo" şi "Rapid" Bucureşti dispută finalele CCE la masculin, iar "Steaua" Bucureşti (masculin) se clasează de două ori pe locul II, tot în CCE. Echipa de volei feminin "Dinamo" Bucureşti se clasează pe locul III în Cupa Cupelor (în 1974) şi echipa "Penicilina" Iaşi, în aceeaşi competiţie, se clasează o singură dată pe locul III (în 1973) şi de două ori pe locul IV, în 1978 şi 1979.

Abia în 2016, CSM Bucureşti câştigă prima cupă europeană pentru voleiul feminin românesc. Fetele de la CSM câştigă Cupa Challenge, după o victorie clară în faţa turcoaicelor de la Trabzon, scor 3-1, acelaşi în ambele manşe. Challenge Cup este a treia competiţie europeană ca valoare, după Liga Campionilor şi Cupa Confederaţiei Europene de Volei.

La dezvoltarea voleiului românesc, au contribuit mai mulţi profesori, antrenori, sportivi, medici, psihologi, arbitri, ziarişti, reprezentanţi ai FRV şi ai conducerii cluburilor sportive din ţara noastră. Datorită îndelungatei şi laborioasei activităţi voleibalistice din România, conducerea Federaţiei Internaţionale de Volei a decernat, în anul 1974, medalia de argint Federaţiei Române de Volei.

Dintre figurile reprezentative care au dus la dezvoltarea şi afirmarea voleiului românesc trebuie amintiţi, la masculin - Constantin Chiţigoi, Marius Căta-Chiţiga, Aurel Dobincă, Laurenţiu Dumănoiu, George Eremia, Gheorghe Ferariu, Cornel Oros, Marian Păuşescu, Nicolae Sotir, etc., iar la feminin - Tatiana Avacum, Sonia Colceru, Doina Corbeanu Ivănescu, Doina Moţ Vinţan, Rodica Gherasim Şiclovan, Despina Mavrocordat etc.

În acelaşi timp, "voleiul pe plajă" ("Beach-Volleyball") are, din 1993, din ce în ce mai mulţi adepţi în România. La campionatul organizat de FRV participă atât echipe masculine, cât şi feminine. Cele două echipe, compuse fiecare din câte doi jucători, se confruntă pe un teren de nisip, fie pe parcursul unui set, fie în varianta cu cel mai bun din trei seturi. Şi echipele noastre naţionale, care participă în concursuri internaţionale la voleiul pe plajă, se califică regulat la campionatele mondiale şi/sau europene rezervate acestui joc sportiv. Astfel, în Grecia, la CE de tineret (1999), cuplul feminin Cristina Androhovici şi Laura Dulceanu a cucerit locul III şi respectiv medalia de bronz. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online: Daniela Juncu)