"Planetele" (The Planets) este o suită orchestrală realizată de compozitorul englez de origine suedeză Gustav Holst (1874-1934).

Considerată cea mai cunoscută lucrarea a lui Holst, "Planetele" a fost compusă între 1914 şi 1916. Suita are şapte mişcări, fiecare purtând numele unei planete din Sistemul solar şi semnificaţia sa astrologică. Inspirat de astrologie, compozitorul a dorit să transmită prin muzică ceea ce el considerat a fi influenţa diverselor planete asupra psihicului uman.

Holst a devenit pasionat de astrologie începând cu primăvara anului 1913, atunci când, aflat în vacanţă în Majorca, l-a întâlnit pe Clifford Bax, la rândul său un entuziast al prezicerii destinelor pe baza studierii poziţiei şi mişcării aştrilor. Pentru structura compoziţională a "Planetelor", Holst s-a inspirat din cartea "Ce este un horoscop?" a lui Alan Leo. Din punct de vedere muzical, se pot observa influenţele unor contemporani ai lui Holst, precum Igor Stravinski şi Arnold Schoenberg.

Cele şapte mişcări ale suitei orchestrale sunt: "Marte - Aducătorul războiului"; "Venus - Aducătoarea păcii"; "Mercur - Mesagerul înaripat"; "Jupiter - Aducătorul bunei dispoziţii"; "Saturn - Aducătorul senectuţii", "Uranus - Magicianul" şi "Neptune - Misticul". Interpretarea "Planetelor" însumează aproximativ cincizeci de minute.

Suita simfonică "Planetele" a fost interpretată integral, în premieră, la 15 noiembrie 1920, de către Orchestra Regală din Londra, dirijată de Albert Coates. Fragmente ale suitei fuseseră prezentate începând cu februarie 1919.

Spre sfârşitul vieţii, Holst a ajuns să fie dezamăgit de succesul şi popularitatea partiturii, considerând că publicul şi criticii nu au acordat suficientă atenţie celorlalte compoziţii ale sale. "Partitura lui cea mai celebră rămâne fără îndoială suita simfonică Planetele, lucrarea inspirată, care stă mărturie pentru o profundă cunoaştere a orchestrei şi care frapează prin modernitatea limbajului (evocarea planetei Marte)", se arată în dicţionarul "Mari muzicieni" (Univers enciclopedic, 2006).

"Planetele" a manifestat o considerabilă influenţă şi a fost o sursă de inspiraţie atât pentru creatorii de muzică clasică, cât şi pentru cei ale altor genuri, precum rock. De pildă, în 2006, patru compozitori au realizat pentru Filarmonica din Berlin o suită simfonică în patru mişcări inspirată de asteroizii din Sistemul solar. În 1986, trupa de rock progresiv Emerson, Lake & Powell a înregistrat o versiune proprie a mişcării "Marte". AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Adrian Dădârlat)