"Călătorie spre centrul Pământului" ("Voyage au centre de la Terre") este un roman ştiinţifico-fantastic semnat de francezul Jules Verne (1828-1905).

Cartea conţine patruzeci şi cinci de capitole şi a fost publicată în 1864.

Povestea debutează în mai 1863, atunci când profesorul german Otto Lidenbrock se întoarce în locuinţa sa din Hamburg cu un manuscris original al lucrării "Heimskringla", o saga a vechilor regi nordici, scrisă de istoricul Snorri Sturluson. În timp ce răsfoia lucrarea, alături de nepotul său, Axel, observă o notă misterioasă, în dreptul numelui Arne Saknussemm, un alchimist islandez din secolul al XVI-lea. Transliterând textul în latină, rezultă un mesaj ciudat, pe care încearcă să-l descifreze.

După câteva încercări ingenioase, realizate în condiţii mai puţin obişnuite, Axel găseşte cheia textului: Saknussemm vorbeşte despre un pasaj secret spre centrul Pământului prin unul din craterele vulcanului Snaefell din Islanda.

Previzibil, cei doi se îndreaptă spre capitala Reykjavik, unde îşi asigură serviciile ghidului Hans Bjelke şi, nu după mult timp, încep descinderea spre centrul Terrei. Ceea ce urmează este o aventură spectaculoasă, cu peisaje incredibile, furtuni electrice, copaci pietrificaţi, ciuperci gigantice, un ocean subteran, creaturi preistorice şi altele. Exploratorii urmează indiciile lăsate de Saknussemm pentru a se întoarce la suprafaţă, însă întâmplări neprevăzute le îngreunează considerabil evadarea din subteranele imaginate ale Terrei.

În ciuda caracterului fantezist al romanului, acesta abundă în informaţii ştiinţifice corecte, cel puţin pentru anul în care a fost scris, din domenii precum speologia, paleontologia sau chiar psihologia (episodul delirului unuia dintre personaje).

O sursă importantă de inspiraţie pentru Jules Verne au fost lucrările de geologie ale scoţianului Charles Lyell (1797-1875).

Fascinantul roman "Călătorie spre centrul Pământului" a născut numeroase ecranizări pentru micul şi marele ecran, piese radiofonice, precum şi jocuri video sau parcuri tematice.

Primul film bazat pe cartea scriitorului francez a fost lansat în 1959, regizat de americanul Henry Levin, potrivit imdb.com. A urmat "Viaje al centro de la Tierra", peliculă regizată de spaniolul Juan Piquer Simon în 1978. În 2008, au apărut nu mai puţin de trei filme, toate păstrând titlul romanului. Dintre acestea, probabil că cel mai cunoscut este cel regizat de Eric Brevig, cu Brendan Fraser în rol principal şi care a beneficiat de impresionante efecte speciale 3-D.

În 1962, postul de radio BBC Home Service a difuzat o piesă inspirată din cartea lui Verne, în şapte episoade.

Primul joc video numit "Călătorie spre centrul Pământului" a fost publicat în 1984 de Ozisoft pentru sistemul Commodore 64.

În 1974, compozitorul englez Rick Wakeman a lansat un album conceptual dedicat lucrării lui Jules Verne, proiect pe care avea să îl reia în 1999. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel)