Podul Mehmed Paşa Sokolovic din Vişegrad, care traversează râul Drina, a fost construit la sfârşitul secolului al XVI-lea de către arhitectul Mimar Koca Sinan (1490-1588) la cerinţele Marelui Vizir Mehmed Paşa Sokolovic (1506-1579), născut în Bosnia şi Herţegovina.

Caracteristic perioadei de apogeu a arhitecturii şi ingineriei civile a Imperiului Otoman, podul, plasat în estul republicii Bosnia şi Herţegovina, cuprinde 11 arcade cu distanţe de la 11 la 15 metri.

Cu o lungime de 179,5 metri, podul este un monument reprezentativ al arhitectului Sinan, unul dintre cei mai mari arhitecţi şi ingineri ai perioadei clasice a Imperiului Otoman. Podul impresionează printr-o eleganţă unică a proporţiei şi o nobleţe monumentală, potrivit https://whc.unesco.org.

Valoarea universală a podului de la Višegrad este indiscutabilă din perspectiva istorică şi prin prisma valorilor arhitecturale pe care le poartă. Reprezintă un moment extraordinar în istoria ingineriei civile şi a arhitecturii podurilor, proiectată de către unul dintre cei mai apreciaţi constructori ai Imperiului Otoman.

Podul este martor în special pentru transmiterea şi adaptarea tehnicilor în cursul unui întreg proces istoric. Poartă, de asemenea, dovada schimburilor culturale între zone ale unor civilizaţii diferite. Este o reprezentare excepţională a arhitecturii otomane şi a ingineriei civile la apogeul său. Are un rol simbolic consfinţit de-a lungul istoriei, iar valoarea sa culturală transcende graniţele culturale şi cele naţionale. Este principalul argument care a fundamentat includerea podului în Patrimoniul Mondial UNESCO în iunie 2007.

Amplasat într-un punct de importanţă geostrategică, podul a devenit de-a lungul secolelor martorul importantelor schimburi culturale între Balcani, Imperiul Otoman şi lumea mediteraneană, între Creştinătate şi Islam. Lucrările de întreţinere şi reparaţii ale podului au revenit diferitelor puteri politice şi culturale care au administrat zona, Imperiul Otoman, cel Austro-Ungar, Federaţia Iugoslavă şi Republica Bosnia şi Herţegovina. Semnificaţia istorică şi culturală au contribuit, deopotrivă, la includerea podului pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Este, de asemenea, exemplul remarcabil pentru perioada clasică a Imperiului Otoman, ale cărei valori şi realizări marchează un important moment în istoria umanităţii.

Întreaga proprietate, incluzând în principal podul, rampele de acces şi cele două zone de mal, este inclusă într-o zonă de protecţie delimitată de fiecare parte a celor două maluri ale râului Drina.

Operaţiunile militare ale celor două războaie mondiale au afectat serios podul, acesta fiind reconstruit la începutul anilor '50.

Evenimentele istorice nu au reuşit să altereze autenticitatea acestui impresionant monument arhitectural, care a beneficiat de lucrări succesive de restaurare. Totuşi, acţiunea celor două hidrocentrale plasate în Serbia şi în Bosnia şi Herţegovina influenţează nivelul apei determinând o presiune constantă asupra fundaţiei podului. Pentru reducerea acestei ameninţări, Ministerul sârb al minelor şi energiei a transmis o solicitare, în 27 iunie 2007, Comisiei pentru protejarea monumentelor naţionale din Bosnia şi Herţegovina pentru implementarea unor măsuri adecvate.

Podul a devenit foarte cunoscut la nivel internaţional prin excepţionala carte ''The Bridge on the Drina'' a scriitorului bosniac Ivo Andric (1892-1975), recompensat în 1961 cu Premiul Nobel pentru Literatură pentru ''forţa epică cu care a identificat teme şi a evocat destine umane desprinse din istoria ţării sale'', potrivit https://meetbosnia.com şi https://www.goodreads.com. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: whc.unesco.org