Ortodoxe
Sf. Cuv. Eftimie cel Mare; Sf. Mc. Eusebiu; Sf. Mc. In, Pin şi Rim

Greco-catolice
Sf. Eftimie cel Mare

Romano-catolice
Ss. Fabian, pp. m.; Sebastian, m.


Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 ianuarie.

Cuviosul Eftimie cel Mare s-a născut în vremea împăratului Graţian (375-383), în Melitene (Armenia Mică), într-o familie bogată şi evlavioasă. A avut parte de o educaţie creştină desăvârşită. Trecând prin toate treptele bisericeşti, a fost hirotonit preot al biserici din Melitene. După aceea, a fost numit exarh al mănăstirilor din jurul cetăţii.

A fost însărcinat cu această ascultare pentru că din copilărie era iubitor al vieţii monahale.

Pentru că dorea o viaţă de linişte a plecat însă în cele din urmă la Locurile Sfinte. Din Ierusalim a mers apoi la purtătorii de Dumnezeu părinţi, care vieţuiau în pustie, aşezându-se în cele din urmă într-o chilie din apropierea lavrei Sfântului Hariton din Faran, la câţiva kilometri de Ierusalim. Aici a trăit cinci ani.

După această perioadă, s-a retras pentru linişte în diferite locuri. În jurul său s-au adunat mulţi fraţi şi intenţiona, datorită numărului mare de ucenici care veniseră, să înfiinţeze o lavră după modelul celei din Faran (cu regim idioritmic). Locul era însă abrupt, iar părinţii nu puteau să vină noaptea la biserică, astfel a întemeiat o mănăstire cu viaţă de obşte (monahism cenobitic).

Monahii vieţuitori într-un astfel de aşezământ locuiesc în chilii separate, nu au avere personală, se roagă împreună, muncesc împreună, mănâncă împreună la trapeză şi trebuie să se supună stareţului (stareţei) sau egumenului (egumenei) mănăstirii.

A fost un mare apărător al dreptei credinţe, împotriva ereziilor lui Nestorie şi Eutihie, condamnate de sinoadele ecumenice III (Efes, 431) şi IV (Calcedon, 451). A reuşit să o aducă din nou la ortodoxie pe împărăteasa Evdochia, soţia lui Teodosie al II-lea (408-450), care era de partea ereziei monofizite (susţinută de Eutihie).

Cuviosul Eftimie a murit la vârsta de 97 de ani, în timpul împăratului Leon I Tracul (457-474), lăsând în urma sa mulţime de ucenici. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)