Polonia a fost teatrul declanşării operaţiunilor celui de-Al Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939, când Germania nazistă a invadat această ţară. Operaţiunile terestre şi aeriene ale invadatorilor au vizat o Polonie nepregătită pentru un răspuns defensiv adecvat, pentru ca la 17 septembrie 1939 şi Uniunea Sovietică să invadeze din est statul polon. La începutul lui octombrie 1939, forţele armate polone se predau după pierderea a circa 65.000 de soldaţi şi zeci de mii de civili, indică theatlantic.com.

Înţelegerea secretă a celor două puteri consfinţită prin Pactul Ribbentrop-Molotov era pusă astfel în practică prin crearea de sfere de influenţă în estul Europei.

Varşovia a fost ţinta predilectă a bombardamentelor germane, numai într-o singură zi, 25 septembrie 1939, circa 1.150 de bombe, reprezentând circa 550 de tone explozivi şi bombe incendiare, au fost lansate de avioanele germane asupra marelui oraş polonez.

În timpul ocupaţiei germane instituite asupra Poloniei, forţele poloneze alături de civili au format o forţă de rezistenţă care a desfăşurat tipuri diverse de misiuni la adresa ocupanţilor pentru îndepărtarea acestora.

Partizanii polonezi au dat dovadă de un curaj incredibil şi de o determinare extraordinară pentru recuperarea teritoriului naţional, în ciuda uriaşei maşinării de luptă germane. A existat, de asemenea, un sprijin aerian limitat din partea britanicilor pentru polonezi.

În urma modificării raporturilor militare pe frontul de est între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, ca urmare a declanşării planului Barbarossa, în iunie 1941, Polonia era folosită drept teatru principal de desfăşurare a operaţiunilor militare împotriva Uniunii Sovietice.

Elementele de rezistentă poloneze erau coagulate în ceea ce avea să fie Armată de Acasă (Armia Krajowa) care îşi desfăşura planurile sub directa coordonare a guvernului polonez din exil, aflat la Londra. În 1944, Armata de Acasă număra circa 400.000 de membri, conform http://countrystudies.us.

Sovieticii aveau să joace şi ei un rol proeminent în sprijinirea luptei de rezistenţă a polonezilor şi de eliberare a Varşoviei.

Pe măsură ce soarta războiului înclina în favoarea aliaţilor şi trupele sovietice împingeau forţele naziste dinspre est, apropiindu-se de Varşovia, în vara anului 1944, forţele poloneze de rezistenţă au fructificat strategic apropierea sovieticilor declanşând un atac amplu asupra garnizoanelor germanilor din capitala poloneză. Avansul sovieticilor a fost amânat, drept pentru care rebeliunea poloneză a fost înăbuşită de forţele germane după doar două luni de lupte intense. În replică, germanii au transformat Varşovia într-o imensă ruină.

Avansul sovieticilor s-a concretizat în luna ianuarie a anului 1945, drept pentru care la 14 ianuarie au început ostilităţile pentru eliberarea capitalei, luptele desfăşurându-se pe parcursul a trei zile, pentru ca la 17 ianuarie 1945 Varşovia să fie eliberată. În martie 1945, ultimele contingente ale armatei germane au fost îndepărtate din Polonia cu sprijinul armatei sovietice.

Înainte de declanşarea războiului, populaţia Varşoviei număra 1,3 milioane de persoane pentru ca la sfârşitul conflictului să înregistreze pierderi de 153.000 de oameni.

Polonia a fost una dintre foarte puţinele ţări care au luptat constant din prima şi până în ultima zi a războiului împotriva Germaniei naziste. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: polishgreatness.com