Gheorghe Demetrescu, astronom şi seismolog, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 9/21 ianuarie 1885, la Bucureşti.

Şi-a efectuat studiile liceale la Bucureşti, unde a absolvit, apoi, cursurile Facultăţii de Ştiinţe. În 1915 a devenit doctor în matematici aplicate (astronomie), cu teza "Asupra unei metode de calcul pentru prezicerea eclipselor de Soare", potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Bucureşti, Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

În perioada 1908-1923 şi-a făcut specializarea la Observatorul Astronomic din Paris, unde a desfăşurat o activitate intensă în domenii precum fotometria stelelor variabile, poziţii fotografice de mici planete şi comete, fizică solară, seismologie. Aflat la Paris, a elaborat o metodă originală pentru studiul unui obiectiv.

A fost astronom la Observatorul Astronomic din Bucureşti (1908-1923), stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1908-1912), profesor de astronomie la Universitatea din Cluj (1923-1928), prim-astronom şi vicedirector al Observatorului Astronomic din Bucureşti (1928-1943), director al Observatorului Astronomic din Bucureşti (1943-1963), profesor de astronomie la Universitatea din Cluj şi profesor de astronomie şi seismologie la Universitatea din Bucureşti (1943-1962). În 1962 a fost numit profesor emerit.

În anii Războiului pentru Reîntregire Naţională (1916-1918), din însărcinarea Misiunii Militare Franceze, Gheorghe Demetrescu a organizat, pentru nevoile armatei, un serviciu meteorologic.

Gheorghe Demetrescu a stabilit metode de determinare a calităţii instrumentelor astronomice, a elementelor unei eclipse, a hipocentrului unui cutremur ş.a. A studiat mişcarea cometei Halley, a descoperit mai multe stele variabile, cărora le-a stabilit curba de lumină, a studiat protuberanţele şi coroana inferioară a Soarelui cu ocazia eclipsei totale din 17 aprilie 1912, a participat la instalarea şi reglarea lunetei Gauthier-Prin la Observatorul din Bucureşti (1924-1926), a realizat cel dintâi catalog stelar, care cuprinde 212 stele variabile, şi a avut contribuţii substanţiale la întocmirea catalogului de stele slabe (1954). I se datorează descoperirea asteroidului nr. 1188, denumit ulterior "Terentia" (1915), indică sursa citată mai sus.

În 1935 a creat, la Observatorul Astronomic din Bucureşti, o secţie seismologică. De asemenea, din iniţiativa sa, a fost înfiinţată pe tot teritoriul României prima reţea de staţii seismice: la Focşani şi Bacău (1942), Câmpulung-Argeş (1943), Iaşi (1951), Vrâncioaia (1952). Gheorghe Demetrescu a stabilit fundamentele existenţei focarelor seismice de profunzime mare şi a atribuit focarului seismic din Vrancea profunzimea de 150 km.

A publicat numeroase studii privind rezultatele cercetărilor sale, dintre care amintim: "Instrucţiuni practice de meteorologie. Table pentru reducerea observaţiilor" (1917), "Distanţele cereşti şi structura Universului" (1924, în colaborare), "Organizarea unui serviciu seismologic în România" (1934), "În jurul cutremurului de la 10 noiembrie 1940" (1941), "Elemente de dinamică stelară" (1967, în colaborare), "Galaxii în Univers" (1967, în colaborare) etc.

A fost preşedinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi Geofizică şi al Consiliului Naţional Român de Astronomie. La 2 noiembrie 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, al cărei membru titular a devenit la 2 iulie 1955.

Academicianul Gheorghe Demetrescu a încetat din viaţă la 15 iulie 1969, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Doina Lecea, editor online: Ada Vîlceanu)