Scriitorul Albert Camus s-a născut la 7 noiembrie 1913, la Mondov, în Algeria, în familia unui muncitor agricol. Tatăl său provenea dintr-o familie alsaciană şi a murit în timpul Primului Război Mondial în bătălia de la Marna.

A fost crescut de mama sa, originară din insula Mallorca, care după moartea soţului s-a stabilit într-un cartier din Alger.

Albert Camus a urmat şcoala comunală, liceul şi a obţinut o bursă pentru a studia la Facultatea de filosofie din Alger. În 1936, s-a angajat ca actor în trupa de la Radio-Alger. A întemeiat "Le Theatre du Travail" devenit mai târziu "Theatre de l'Equipe". Şi-a publicat în Alger primele două cărţii: volumul de eseuri "L'Envers et l'Endroit" (1937) şi "Noces" (1938).

A fost ziarist în ţara de baştină, la "Alger Republicain", apoi în Franţa, secretar de redacţie la "Paris-Presse". În 1942, a intrat în Rezistenţă, devenind ulterior redactor-şef al ziarului "Le Combat".

Anul 1944 a avut o semnificaţie importantă pentru Camus: prietenia cu Sartre, care a durat până în 1952, potrivit "Istoriei Literaturii Franceze", editura Ştiinţifică, 1970.

Cu romanul "L'Étranger" s-a impus în atenţia criticii şi i-a adus scriitorului consacrarea. În timpul Rezistenţei, la care a participat activ, a scris o serie de lucrări ce l-au făcut cunoscut ca filosof, romancier şi dramaturg: eseul filosofic "Le Mythe de Sisyphe", romanul "La Peste" şi piese de teatru, precum "Caligula", potrivit "Dicţionarului istoric critic - Literatura Franceză", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.

În realizarea operei literare se disting trei cicluri. Fiecare ciclu a constat dintr-un roman, un eseu şi o piesă de teatru. Primul a fost ciclul absurdului format din "L'Étranger", "Le Mythe de Sysiphe" şi "Caligula". Al doilea a fost ciclul revoltei care a inclus "La Peste", "L'Homme révolté" şi "Les Justes". Al treilea, ciclul iubirii, a fost reprezentat de "Nemesis". Fiecare ciclu cuprinde o examinare a unei teme cu utilizarea unui mit păgân, incluzând şi motive biblice, potrivit Dicţionarului Literaturii Franceze, editura Ştiinţifică, 1972.

Eseul "L'Homme révolté" i-a atras o violentă ripostă din partea lui Jean Paul-Sartre, urmată de ruptura definitivă dintre cei doi scriitori.

Premiul Nobel pentru Literatură, decernat în 1957, l-a consacrat ca pe un scriitor de valoare mondială. Cu acel prilej, s-a subliniat că înalta distincţie i-a fost acordată "pentru importanta lui creaţie literară care, cu o lucidă stăruinţă, a scos la lumină problemele care se pun în zilele noastre conştiinţei umane", potrivit nobelprize.org.

Albert Camus a fost şi foarte activ în lumea teatrului în anii '40 şi '50 ai secolului trecut. A adaptat piese ale scriitorilor Calderon, Lope de Vega, Dino Buzzati sau Faulkner. Pasiunea sa pentru teatru datează din perioada în care a fost membru al trupei algeriene a Teatrului "L'Equipe".

Alte lucrări foarte cunoscute ale lui Camus sunt ''La Chute'' (1956) şi ''Exil et le royaume'' (1957).

La 3 ianuarie 1960 a pornit alături de un prieten cu o maşină spre Paris. O zi mai târziu maşina s-a izbit violent de un pom, iar scriitorul a murit pe loc, punându-se astfel capăt prematur unei existenţe dedicate omului şi protestului permanent împotriva condiţiei acestuia. La scurt timp, într-o servietă a lui Camus au fost găsite paginile manuscrisului "Le premier homme", un roman care a fost dedicat mamei sale şi care a văzut lumina tiparului în 1995. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Ady Ivaşcu)