Revoluţia din Decembrie 1989 trebuie abordată ca orice revoluţie: istoric, nu emoţional, ideologic şi/sau partizan, a declarat pentru AGERPRES psihosociologul şi antropologul Vintilă Mihăilescu.

La 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ar trebui să ne raportăm la perioada comunistă tot din punct de vedere istoric, susţine reputatul profesor de psihologie. "Desigur: iată, a fost o epocă, de la To la Tx, când s-au întâmplat următoarele lucruri, din următoarele motive etc. Dar nicio revoluţie nu a fost abordată, de fapt, istoric, ci, în cea mai mare parte a timpului şi de către cea mai mare parte a societăţilor, timpul revoluţiilor a fost perceput ideologic, eventual moral şi totdeauna emoţional. Toate revoluţiile se scriu interesat şi se rescriu festiv; nici noi nu facem excepţie. (...) Cred că a venit totuşi timpul să facem loc şi istoriei, nu doar să reducem comunismul la o defulare a eşecului Revoluţiei anti-comuniste din 1989 şi să facem din 'comunişti' (care?) doar obiectul unei înjurături: 'comunistule'! Îmi este teamă că acest gen de raportare, care este tot mai vehementă în loc să fie tot mai temperată, nu ne ajută nici să înţelegem ce a fost 'perioada comunistă', nici pe ce lume trăim cu adevărat în prezent", a afirmat Vintilă Mihăilescu.

El spune că românii, în momentele Revoluţiei, erau entuziasmaţi, iar în prezent sunt deziluzionaţi.

"Revoluţia nu mai este demult o referinţă, dar redevine o preocupare ori de câte ori apar - sau se zvoneşte că vor apărea - date noi şi precise despre ce s-a întâmplat, de fapt, atunci. Curiozitatea faţă de Revoluţie nu a pierit, doar a 'adormit'", spune profesorul Vintilă Mihăilescu.

Despre "miturile" care au circulat la Revoluţie privind teroriştii, teoria complotului ("agenturile străine"), ''armata e cu noi'', etc., Vintilă Mihăilescu susţine că pe moment, toate acestea "au prins pentru simplul motiv că erau explicaţii simple şi plauzibile la evenimente de moment, pentru care nu existau explicaţii oficiale precise şi credibile". Antropologul a mai spus că aceste mituri nu mai răspund la nicio întrebare sau angoasă prezentă.

"Este oarecum paradoxal, dar tocmai despre Revoluţie nu mi se pare că s-a dezvoltat un discurs 'excepţionalist'. Poate şi pentru că nu prea s-a ştiut - şi înţeles - despre ce este vorba, ce s-a întâmplat cu adevărat. Da, s-au subliniat şi pus în scenă gesturile sângeroase, dar chiar aveam de ce, căci aşa ceva nu se mai întâmplase nicăieri; şi oricum presa internaţională prezentase deja tot ceea ce putea fi 'excepţional'. Pe scurt, prezentări 'excepţionale' de moment, nu un discurs 'excepţionalist' de durată. Dar s-a pus şi gunoiul sub preş, căci practic nu s-a discutat aproape deloc despre faptul că România s-a construit ca 'stat de drept' pe o crimă: uciderea cuplului Ceauşescu, practic fără niciun proces 'legal'", a susţinut Vintilă Mihăilescu.

Antropologul a arătat că nevoia unora de legitimare ca revoluţionar are două explicaţii: "Pe de o parte, să nu uităm că au fost în joc bani şi putere, astfel încât a te 'legitima' ca revoluţionar însemna pur şi simplu exact asta: bani şi putere. În alte cazuri, în care te-ai aflat la periferia evenimentelor, în locurile 'în care nu s-a întâmplat nimic', dar auzeai totuşi că în alte locuri s-au întâmplat lucruri eroice, trebuia să inventezi şi tu o poveste pentru a-ţi legitima un statut cât de cât respectabil, pentru a păstra un soi de onoare de combatant în lipsa oricărei lupte. E ridicol, dar e omeneşte..."

După 30 de ani, Revoluţia Română rămâne "neisprăvită", în viziunea lui Vintilă Mihăilescu, "în măsura în care continuă să-şi rateze, unul după altul, proiectele şi visurile - dar continuă să facă proiecte şi să viseze". "Nu văd o diferenţă majoră din acest punct de vedere între acum 25 de ani şi acum 30 de ani, în afară de epidemia Dragnea, care nu are însă nicio legătură cu Revoluţia. Rămâne însă 'neisprăvită' în măsura în care continuă să-şi rateze, unul după altul, proiectele şi visurile dar continuă să facă proiecte şi să viseze", explică el.

Profesorul Vintilă Mihăilescu oferă, în volumul "De ce este România astfel. Avatarurile excepţionalismului românesc", un cadru conceptual pentru noţiunea de excepţionalism, arătând că a existat şi există în spaţiul public şi universitar un discurs dominant despre "altfelitatea românilor", care operează cu mituri precum "La noi, ca la nimeni", "Aşa suntem noi românii, altfel", etc. Ca răspuns la aceste mituri despre "altfelitatea" şi excepţionalismul românilor, Vintilă Mihăilescu arată că acest discurs excepţionalist capătă o conotaţie negativă, etichetându-i pe români şi multe dintre evenimentele din istoria românilor ca fiind excepţionale, specifice doar românilor. Astfel, el susţine că acest discurs nu exprimă un adevăr obiectiv, documentat ştiinţific, ci este doar o judecată de valoare asupra evenimentelor din România sau diverselor trăsături atribuite românilor.


* * *

Vintilă Mihăilescu este profesor universitar doctor şi directorul departamentului de Sociologie al Facultăţii de Ştiinţe Politice din Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, potrivit http://politice.ro, site-ul Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA.

Absolvent în 1974 al Facultăţii de Psihologie din Universitatea Bucureşti, Vintilă Mihăilescu obţine în 1993 titlul de Doctor în Psihologie cu teza "Ungureni şi pământeni. O analiză etnopsihologică". Între 1979 şi 1990 a desfăşurat activitate de cercetare la Centrul de Cercetări Antropologice din Bucureşti. În 1990 înfiinţează Societatea de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. Din 1998 este colaborator permanent al revistei Dilema Veche. Între 2005 şi 2010 a fost director general al Muzeului Ţăranului Român.

A fost profesor invitat la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Belgia, Italia, Elveţia, Austria, Germania, Bulgaria şi Ungaria. Domeniile sale actuale de interes sunt: comunităţi rurale, antropologia cotidianului, cultura materială şi istoria şi teoria antropologiei. AGERPRES/(Documentare - Ionela Gavril, editor: Cristian Anghelache, editor online: Ady Ivaşcu)