În 1989, regimul Ceaușescu și Securitatea au încercat să îngenuncheze Timișoara prin sânge și teroare. Peste o sută de oameni au murit și peste trei sute au fost răniți protestând pentru a fi liberi. Pe treptele Catedralei închise a curs sângele unor oameni care au avut curajul să spună NU unui regim criminal.

După Revoluție, principiile Proclamației de la Timișoara au fost călcate în picioare, iar cei care le-au proclamat au fost hărțuiți și discreditați. Timp de peste trei decenii, Timișoara a fost obligată să lupte pentru fiecare proiect, pentru fiecare investiție, pentru fiecare bucată de infrastructură.

Am fost blocați. Am fost subfinanțați. Am fost pedepsiți. Pentru că suntem altfel!

Astăzi, moștenitorii politici ai Partidului Comunist și ai Securității cred că pot termina ceea ce predecesorii lor n-au reușit.

Decizia CCR prin care principiul neretroactivității este anulat încalcă Constituția și regulile statului de drept. Astăzi ținta este Dominic Fritz și votul timișorenilor. Mâine poate fi oricine refuză să se supună.

Când dreptul este schimbat pentru a elimina adversarii politici, când regulile pot fi rescrise retroactiv, iar instituțiile statului sunt folosite împotriva celor incomozi, nu mai vorbim despre o simplă dispută juridică.

Vorbim despre folosirea instituțiilor statului ca instrumente de represiune politică.

Orașul Libertății nu a tăcut în 1989. Nu a tăcut când idealurile Revoluției au fost trădate. Și nu va tăcea nici acum!

Societatea Timișoara
Federația Inițiativa Timișoara
Asociația Tineri Liberi