La 14 decembrie 1869, clădirea Universităţii din Bucureşti a fost inaugurată în mod oficial în prezenţa domnitorului Carol I. În cuvântul rostit, rectorul universităţii, G. Costaforu, a făcut un istoric al începuturilor şcolii naţionale din Ţara Românească şi al clădirii inaugurate.

Palatul Universităţii, situat în perimetrul marcat de Bulevardul Regina Elisabeta şi străzile Academiei, Edgar Quinet, Nicolae Bălcescu, în piaţa ce îi poartă numele, găzduieşte una dintre cele mai vechi instituţii de învăţământ superior din România.

Considerat monument arhitectonic, Palatul Universităţii a fost construit după planurile arhitectului oraşului, Alexandru Orăscu, devenit profesor de geometrie şi arhitectură şi decan al Facultăţii de Ştiinţe, potrivit lucrării "Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti" (Valentina şi Angela Bilcea, Ed. Meronia, 2011).

Ziua în care au început lucrările, 10 octombrie 1857, a rămas în istorie prin medalia ce se poate admira în colecţia numismatică a Academiei Române. Din cauza lipsurilor financiare, clădirea a fost inaugurată oficial abia peste 12 ani.

Clădirea Universităţii din Bucureşti a fost construită pe locul unde s-a aflat Mănăstirea Sf. Sava (sec. XVI). În incinta bisericii acesteia, a funcţionat Academia Domnească de la Sf. Sava, prima şcoală superioară din Ţara Românească. În 1818, tot aici se deschisese Colegiul Sf. Sava, prima şcoală superioară cu predare în limba română, condusă de Gheorghe Lazăr, apoi de Ion Heliade-Rădulescu, Ioan Pop şi alţii, arată sursa citată.

O parte a complexului mănăstiresc a fost dărâmată la jumătatea secolului XIX, atunci când caimacamul Alexandru Ghica a aprobat înfiinţarea unei Academii ce necesitatea o clădire pe măsură.

La data înfiinţării, Universitatea din Bucureşti reunea, într-un singur corp, facultăţile de Drept, Ştiinţe şi Litere, şi Filosofie, găzduind, totodată, şi alte instituţii de învăţământ: Senatul Universităţii, Academia Română, Biblioteca Centrală, Şcoala de Arte Frumoase, Pinacoteca, Muzeul de Antichităţi şi de Istorie Naturală. În timp, odată cu creşterea numărului de studenţi, spaţiul a devenit insuficient pentru a putea adăposti toate instituţiile, motiv pentru care palatul revine la menirea iniţială, sediul facultăţilor universităţii.

Ansamblul construcţiei, conceput în stil neoclasic şi având şase etaje, era format dintr-un corp central, dominant, şi două corpuri laterale de o parte şi de alta, unite între ele prin corpuri de legătură mai joase. În partea centrală se înălţă şase coloane masive în stil ionic, unite în partea de sus printr-o lată arhitravă susţinând coronamentul triunghiular. Acesta era împodobit cu sculpturi alegorice. Relieful frontonului a fost realizat în stil clasic din piatră de Rusciuk şi o înfăţişa, în prim-plan, pe zeiţa înţelepciunii, Minerva. O figură cu o liră în mână reprezenta poezia, în timp ce la dreapta şi la stânga zeiţei se aflau nuduri drapate care simbolizau ştiinţele şi artele. În vârful frontonului era amplasat un impunător vultur cu aripile deschise.
La decorarea faţadelor acestui monument de arhitectură a lucrat şi sculptorul Alexandru Storck, care realizase în 1862 basorelieful de pe frontonul central. În timpul bombardamentelor aeriene din 1944, corpul central şi opera sculptorului Storck au fost distruse. Ulterior, Universitatea şi-a recăpătat integritatea ştirbită în anii războiului, corpul său central fiind reconstruit în stil asemănător restului clădirii.

Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate între 1912-1926, după planurile arhitectului N. Ghica-Budeşti (1869-1943). Astfel, a fost realizată funcţionarea autonomă a facultăţilor prin două intrări principale şi altele la colţuri, marcate prin cupole. Colţurile construcţiei sunt realizate din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole.

În faţa Palatului Universităţii au fost amplasate patru monumente: Ion Heliade Rădulescu (sculptată în marmură de Carrara în 1879 de italianul Ettore Ferrari), Mihai Viteazul (ridicată în 1876 de sculptorul Carrier Belleuse şi amplasată pe locul unde s-a aflat altarul mănăstirii Sf. Sava), Gheorghe Lazăr (ridicată în 1885 de sculptorul Ion Georgescu) şi Spiru Haret (sculptată în 1935 de Ion Jalea).

Universitatea din Bucureşti a fost înfiinţată prin Decretul nr. 765 din 4/16 iulie 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866). Instituţia a devenit, astfel, succesoarea structurilor de învăţământ superior inaugurate de Academia Domnească în 1694, potrivit unibuc.ro. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)