Medicul Constantin C. Iliescu s-a născut la 15 septembrie 1892, la Roman, în judeţul Neamţ, tatăl său fiind generalul Constantin Iliescu.

A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1919, obţinând în acelaşi an titlul de doctor în medicină. Între 1919-1923 şi-a continuat specializarea în cardiologie la clinica şi laboratorul de la University College Hospital din Londra. A fost numit asistent la ''Medical Research Council'' din Londra. În paralel a întreprins numeroase investigaţii ştiinţifice, ale căror rezultate au făcut obiectul a 12 studii publicate în revista ''Heart'' şi al unor lucrări originale ample, deschizând noi perspective în tratamentul fibrilaţiei atriale, se arată în dicţionarul "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În 1923 a revenit în ţară, fiind numit şef de lucrări la Clinica III Medicală de la Spitalul ''Filantropia'' din Bucureşti, iar în 1926 a obţinut titlul de docent. A fost apoi conferenţiar (1929- 1932), iar începând din 1932, profesor agregat pentru semiologia şi clinica aparatului cardiovascular, se menţionează şi în biografia de pe site-ul Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. C.C. Iliescu", http://www.cardioiliescu.ro/iliescu.html. În perioada 1941-1943 publică, în premieră naţională, un volum despre electrocardiografie, cartea "De vorbă cu studenţii", o monografie privind "infarctul miocardic prin tromboza coronariană", care a primit premiul "Oroveanu" al Academiei Române.

În 1945 a creat Centrul de Asistenţă a Cardiacilor (ASCAR). Devenit profesor universitar în 1945, a condus iniţial Clinica III Medicală a Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, iar ulterior, din 1959, a fost profesor de cardiologie la catedra nou înfiinţată în cadrul ASCAR. A fost director al Spitalului ''Brâncovenesc'' şi decan al Facultăţii de Medicină Generală, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)".

''De numele prof. dr. Constantin C. Iliescu se leagă constituirea primei unităţi cu profil de cardiologie, primul centru de asistenţă curativă şi profilactică a cardiacilor şi a unui cabinet de consultaţii realizate în cadrul Spitalului Brâncovenesc, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1950, prof. dr. Constantin C. Iliescu a înfiinţat şcoala de pregătire a medicilor cardiologi, în condiţii moderne, cu unitate coronariană, sală de cateterism, teste de evaluare şi servicii de recuperare. Academicianul prof. dr. Constantin C. Iliescu este creatorul şcolii moderne de cardiologie, a reţelei de cardiologie din România şi a unei instituţii unice în lume la acea vreme, instituţie numită ASCAR (ASistenţa CARdiacilor). Datorită prof. dr. C.C. Iliescu s-a dezvoltat şi o reţea de cardiologie prin crearea secţiilor de cardiologie în centrele universitare şi a serviciilor de cardiologie în principalele oraşe din ţară'' , se arată şi pe site-ul Primăriei municipiului Roman, https://primariaroman.ro/.

Şi-a dedicat o mare parte din activitate pregătirii cadrelor de specialitate, întocmind o serie de monografii în domenii care se aflau la începuturi (''Elemente de electro-cardiografie'', ''Urgenţele cardiovasculare'', '' Infarctul miocardic prin tromboză coronariană''). A făcut cercetări în domeniul explorării afecţiunilor cardiovasculare, profilaxiei afecţiunilor cordului, sindroamelor coronariene, infarctului miocardic, publicând rezultatele cercetărilor sale în lucrări precum ''Aspectul clinic, mecanismul şi tratamentul fibrilaţiei auriculare'' (1941), ''Infarctul miocardic'' (1953), ''Sindroamele coronariene'' (1960), ''Hipertensiune arterială'' (1966) ş.a. Este coautor la lucrarea ''Îndreptarul de diagnostic şi tratament în bolile cardiovasculare'' (1966). A fost membru în comitetele de redacţie ale unor reviste de specialitate din ţară şi din străinătate.

A fost, de asemenea, preşedintele Societăţii Naţionale de Cardiologie (1959-1973), precum şi expert al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) pentru România pe probleme cardiovasculare (1959-1975). A fost ales membru titular al Academiei Române la 3 februarie 1965. A fost, de asemenea, membru al unor prestigioase organisme ştiinţifice de profil, precum Academia de Ştiinţe Medicale din România, Colegiul american de cardiologie, Societatea Regală de Medicină din Londra etc.

În 1967 a organizat şi prezidat primul congres de cardiologie din ţară, iar în perioada 1968-1974 a prezidat secţii de comunicări la congresul european de cardiologie (Atena, 1968) şi mondial (Londra, 1970), fiind totodată propus vicepreşedinte al Congresului mondial de la Buenos Aires (1974), potrivit http://www.cardioiliescu.ro/iliescu.html.

Prof. dr. Constantin C. Iliescu a murit la 30 octombrie 1978, la Bucureşti. În semn de apreciere şi de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare ''Prof. Dr. C.C. Iliescu'' din Bucureşti poartă numele celui care este considerat fondatorul cardiologiei moderne din România. AGEPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru, editor online: Ady Ivaşcu)

*Explicație foto - Imagine din cadrul departamentului USTACC al Secţiei Cardiologie 1 a Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare 'Prof. dr. C.C.Iliescu' din Bucureşti