Bătălia pentru Insulele Falkland, desfăşurată la 8 decembrie 1914, în Atlanticul de Sud, a fost una dintre încleştările navale decisive ale Primului Război Mondial.

În urma bătăliei de la Coronel, în zona centrală de coastă a statului Chile, din 1 noiembrie 1914, britanicii au fost învinşi de un grup de crucişătoare germane. În replică, armata britanică a trimis o flotă de nave de luptă în sudul Atlanticului pentru a învinge forţele germane.

Amiralul german Graf Maximilian von Spee comanda flota germană din atlantic formată din două crucişătoare grele SMS Scharnhorst şi SMS Gneisenau, crucişătoare uşoare SMS Nurnberg, SMS Dresden şi SMS Leipzig şi câteva nave auxiliare. Amiralul german a avut drept obiectiv distrugerea bazei navale Stanley din sudul Atlanticului, însă flota britanică, comandată de viceamiralul Sir Frederick Doveton Sturdee, a ajuns în apropierea bazei cu o zi înainte de desfăşurarea luptei.

Amiralul von Spee a fost reticent să atace direct insulele Falkland, drept pentru care a trimis navele germane aflate în poziţiile cele mai avansate de luptă - crucişătorul greu SMS Gneisenau şi crucişătorul uşor SMS Nurnberg pentru distrugerea postului de radio din insule pentru eliminarea desfăşurării comunicaţiilor. Navele britanice, deşi luate prin surprindere, au fost totuşi avertizate de o salvă de tun de crucişătorul uşor Glasgow şi astfel a început riposta britanică.

În jurul orei 9.00 a.m., vasele de luptă şi crucişătoarele britanice se aflau deja în urmărirea navelor germane. În jurul orelor 1.20 p.m., amiralul von Spee a înţeles că din poziţiile de luptă în care se aflau navele britanice, acestea dominau crucişătoarele uşoare ale flotei sale drept pentru care a ordonat avansarea unora dintre nave către coasta sud-americană cu obiectivul de distrugere a navelor comerciale britanice, iar SMS Scharnhorst şi SMS Gneisenau să avanseze către nord-est pentru atacarea navelor escadrilei britanice. În timpul confruntării, navele germane trebuiau să execute loviturile de tragere mai degrabă cu precizie sporită pentru atingerea ţintei dar şi cu reţinere în gestionarea muniţiei, neavând la dispoziţie armament suficient ca urmare a desfăşurării bătăliei de la Coronel. Un alt dezavantaj al navelor germane a fost reprezentat de durata lungă a misiunilor în care au fost implicate pe mare nebeneficiind de timp suficient pentru reparaţii corespunzătoare, având şi o uzură sporită în urma misiunilor îndelungate. Totodată, cele două crucişătoare grele Kent şi Cornwall aveau avantajul calibrului sporit al tunurilor, respectiv 152 mm faţă de numai 105 mm ale gurilor de foc ale navelor flotei germane, potrivit https://www.britishbattles.com.

Aproape toate navale germane, mai puţin crucişătorul uşor SMS Dresden şi nava spital Seydlitz, au fost scufundate.

Potrivit istoricilor care s-au dedicat studiului Primului Război Mondial, bătălia pentru Insulele Falkland a avut un rol semnificativ în lupta navală a primei conflagraţii mondiale, potrivit https://www.history.com. A oferit aliaţilor un avantaj strategic necesar, comparativ cu alte puncte ale confruntării navale, pe frontul de vest sau în Gallipoli. Bătălia în sine a fost unul dintre ultimele exemple importante ale războiului naval clasic, purtat strict între navele de luptă cu echipajele şi armamentul aferent, fără interferenţa aviaţiei, submarinelor sau minelor subacvatice.

În fiecare an, la 8 decembrie, sunt organizate manifestări în Insulele Falkland în cadrul unei sărbători publice în amintirea încleştării desfăşurate în această.AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: nrscotland.gov.uk